Ce este economia islamica?

     Economia islamică nu reprezintă economia ţărilor arabe sau economia ţărilor musulmane, aşa cum greşit s-ar putea crede. Economia islamică este un concept aparte, cu propriile sale reguli de funţionare. Economia islamică a existat de la apariţia islamului, dar ca ştiinţă aparte a apărut pe la jumătatea secolului XX, atunci când diverşi gânditori şi scriitori musulmani au elaborat primele teorii în economia islamică. Ideile lor, oarecum simpliste pe atunci, s-au transformat 60 de ani mai târziu într-o adevărată industrie, ce generează anual zeci de milioane de dolari, oferă locuri de muncă pentru mii de oameni şi a schimbat modul clasic în care erau percepute finanţele. 

    Din păcate în Romania există prea puţin interes pentru un domeniu pe care britanicii, de exemplu, reuşesc să-l exploatezede de mai bine de 10 ani  pentru a crea profituri şi locuri de munca. Însă în Romania încă mai există profesori în mediul academic care nu pot face diferenţa între economia islamică şi economia ţărilor musulmane. Unii merg atât de departe în neştiinţă şi confuzie încat folosesc termeni precum "economia ţărilor islamiste", "economia islamistă" etc, fără să aibe habar că literatura de specialitate nu tolorează aceşti termeni deoarece cuvinte precum "islamism", "islamist" sau "mahomedan" sunt percepute ca peiorative de către musulmani.

    Ce este economia islamică, doctrinele sale şi modul în care a fost pusă în practică, toate acestea sunt pentru prima dată dezbătute aici ,pe larg, în limba română. Informaţia o puteţi găsi pe acest site, iar cei care doresc mai multe detalii pot citi cartea care se găseşte în format PDF pe site.

    În zilele noastre, ţările cu populaţie majoritar musulmană, cu excepţia câtorva din Peninsula Arabă, au un nivel de trai extrem de scăzut. Dată fiind situaţia acestor ţări în prezent, este greu de imaginat că acum 300 de ani lumea islamică reprezenta o super-putere mondială, având ca exponent principal Imperiul Otoman. Imperiile islamice (umeayd, abbasid şi otoman) au condus lumea mai bine de o mie de ani, iar la vremea lor, acestea au reprezentat un exemplu pentru întreaga lume în ceea ce priveşte organizarea economico-socială, cercetarea ştiinţifică şi domeniul militar. În timp ce regatele Europei se aflau în plin feudalism şi se confruntau cu invaziile barbare, imperiile musulmane erau suficient de puternice încât să ţină piept migratorilor, iar populaţia acestor imperii se bucura de ultimele descoperiri tehnologice ale vremii. Aşa se face că pe întreg cuprinsul lumii islamice au fost construite spitale, au fost înfiinţate biblioteci particulare şi publice, iar marile oraşe (precum Bagdadul, Damascul, Cordoba, Sevilla şi Cairo) beneficiau de o infrastructură nemaiîntâlnită nicăieri în lume la acea dată: iluminat public, canalizare, grădini publice etc. Cu toate acestea, istoria a oferit un adevărat spectacol tragic şi în mai puţin de 3 secole lumea musulmană a fost subjugată de ţările colonialiste. În prezent, mare parte a lumii islamice se află într-o deplorabilă stare economică, socială şi militară, iar ecourile trecutului glorios nici măcar nu mai răzbat până în prezent.

Odată cu decăderea Imperiului Otoman, lumea islamică a încercat să imite şi să adopte valorile occidentale, sperând că astfel va reuşi să ajungă încă o dată la gloria de odinioară. Adoptarea economiilor de tip capitalist sau comunist, adoptarea legilor din ţările occidentale sau chiar a regimurilor politice de model occidental nu au dus la niciun rezultat pozitiv, ba dimpotrivă regresul s-a adâncit. Primele raze de lumină au apărut odată cu lansarea în forţă a „Tigrilor Asiatici”. Aceste ţări din Estul Asiei, în frunte cu Coreea de Sud, au atins un nivel ridicat de dezvoltare socială fără să renunţe la propriile lor valori culturale. Deci, nu era nevoie să se imite şi să se impună orbeşte tradiţia şi legile occidentale pentru a se atinge mult visatul progres, ci, pentru ţările care doreau să ajungă la un înalt grad de dezvoltare economică şi socială era necesar să se întoarcă la propriile lor valori naţionale şi să încerce să armonizeze aceste valori cu evoluţia tehnologică.

Evident că pentru ţările cu populaţie majoritar musulmană, valorile naţionale şi tradiţia erau strâns legate de islam. Aşa se face că după a doua jumătate a secolului al XX-lea, în lumea islamică au apărut voci care au cerut, tot mai insistent, întoarcerea la valorile islamice. În acest fel economiştii musulmani au încercat să armonizeze cunoştinţele economice moderne cu Şaria (legea islamică) şi aşa a apărut economia islamică modernă, ca o ştiinţă de sine stătătoare. Principiile economiei islamice s-au „născut” odată cu Coranul şi Sunna. Aceste principii au fost studiate şi respectate cu stricteţe de musulmani încă din primele zile ale islamului, dar economia islamică a continuat să rămână parte a studiilor teologice islamice şi nu a devenit o ştiinţă propriu-zisă decât din a doua parte a secolului XX. În prezent, economia islamică este o ştiinţă intens studiată atât de teologii musulmani, cât şi de economiştii musulmani, iar ţările musulmane care s-au grăbit să adopte principiile economiei islamice au avut enorm de câştigat. Ţări care au investit în cercetare în domeniul economiei islamice (precum Malaezia sau Arabia Saudită) şi au pus în practică o parte din principiile acestui tip de economie se pot mândri cu un ridicat nivel de trai, în timp ce ţări precum Egiptul sau Siria, care au neglijat studiul şi aplicarea principiilor economiei islamice, au serioase probleme economice, un nivel de trai foarte scăzut şi decalaje foarte mari între bogaţi şi săraci.

Pentru o mai bună înţelegere a termenilor de economie islamică şi de sistem economic islamic se impune, mai întâi, definirea termenilor de economie şi de sistem economic.

Au existat multe încercări de a defini economia şi de a determina scopul acesteia.

Conform Dicţionarului Explicativ al limbii române economia reprezintă:

„Ansamblul activităţilor umane desfăşurare în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor.”

O definiţie mai completă a economiei se regăseşte în Collins English Dictionary:

„Economia este o ştiinţă socială care se ocupă cu producţia şi consumul de bunuri şi servicii şi cu analiza activităţilor comerciale ale unei societăţi.”

Economistul Muhammad Ayub, în lucrarea „Înţelegerea finanţelor islamice” a definit economia ca fiind:

„o ştiinţă care se ocupă cu crearea de avuţie”

De-a lungul timpului au existat diverse moduri de a defini economia şi obiectivele sale, însă ceea ce este de reţinut este faptul că economia este o ştiinţă socială a opţiunii, a alegerii şi a alocării resurselor insuficiente pentru satisfacerea cerinţelor individuale şi sociale în continuă creştere şi diversificare. Ce, cum, cât şi cine să producă sunt întrebările obsedante la care economia este chemată să dea un răspuns prompt şi cert.

Economia islamică este, deci, ştiinţa care studiază modul în care pot fi distribuite resursele şi cum poate fi creată avuţia, în limitele impuse de Şaria (legea islamică).

Au mai existat şi alte modalităţi de a defini economia islamică, în funcţie de obiectivele pe care le urmăreşte aceasta. Astfel, S.M. Hasanuz Zaman, un laureat în economie islamică de la Banca Islamică pentru Dezvoltare, a definit economia islamică astfel:

„Economia islamică este ştiinţa aplicării interdicţiilor şi regulilor Şariei care opresc nedreptatea din procesul de dobândire şi distribuire a resurselor materiale cu scopul de a oferi satisfacţie indivizilor şi de a le permite să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de Allah şi faţă de societate”

Mokhsin S. Khan, în calitate de economist al FMI (Fondului Monetar Internaţional), a menţionat, referitor la economia islamică:

„Pe scurt, termenul de «economie islamică» reprezintă un sistem complet care recomandă un model de comportament economic şi social pentru toţi indivizii. Se ocupă cu o scară largă de probleme, cum ar fi drepturile de proprietate, un sistem stimulativ, alocarea resurselor, tipuri de libertate economică, un sistem economic de luare a deciziilor şi un rol important al guvernului. Obiectivele imperative ale acestui sistem este dreptatea socială şi anumite modele de distribuire a veniturilor şi a averii şi, prin urmare, politicile economice sunt create pentru a se realiza aceste scopuri.”

În ce priveşte termenul de sistem economic, conform enciclopediei Britannica, acesta este definit ca fiind:

„Un ansamblu de principii şi tehnici prin care o societate decide şi organizează alocarea resurselor economice şi formele de proprietate [publică şi/sau privată]

Muhammad Ayub a definit sistemul economic ca fiind „o gândire bazată pe o anumită ideologie” şi a identificat trei componente ale unui sistem economic:

1.    Forma de proprietate asupra bunurilor şi asupra avuţiei

2.    Transferul proprietăţii

3.    Modul de distribuţie a avuţiei între oameni

La aceste componente ale sistemului economic, ar mai trebui menţionată o a patra componentă, la fel de importată ca şi cele menţionate mai sus, şi anume: gradul de implicare a statului în economie.

După modul în care este definit un sistem economic, putem concluziona că sistemul economic islamic este un sistem economic care se bazează pe principiile islamului. Deci sistemul economic islamic este un sistem ce funcţionează după legile impuse de Şaria.

Printre caracteristicile distinctive ale acestui sistem sunt:

·         Interdicţia asupra dobânzii (Riba)

·         Plata Zakatului

·         Evitarea risipei (Israabf)

·         Intervenţia statului în economie ca un agent ce are menirea de a aduce echilibrul pe piaţă

Se iveşte întrebarea firească: care este legătura dintre noţiunea de economie şi noţiunea de sistem economic? Literatura de specialitate nu oferă un răspuns clar la această întrebare, iar indiciile care se referă la această legătură sunt confuze, probabil şi pentru faptul că este greu de stabilit o linie de demarcaţie între cele două.

Pentru a putea înţelege care este legătura dintre economie şi sistemul economic, trebuie să se ţină cont de faptul că economia este o ştiinţă, în timp ce sistemul economic reprezintă un ansamblu de principii şi tehnici. Deci, se deduce din cele enunţate anterior că sistemul economic islamic este ansamblul de principii şi tehnici economice care izvorăsc din Şaria, iar economia islamică este ştiinţa care analizează şi descrie sistemul islamic.

În concluzie, se poate afirma că atât economia islamică, cât şi sistemul economic islamic îşi preiau caracteristicile din Şaria (legea islamică).