Gharar

Interzicerea tranzacţiilor gharar este o altă trăsătură de bază a economiei islamice. Aceste tranzacţii pot lua multe forme şi toate acestea sunt haram (interzise) potrivit Sunnei profetului Muhammad (saws). Există un număr mare hadisuri care dovedesc că aceste tranzacţii sunt haram, şi multe din aceste hadisuri explică diverse tipuri de tranzacţii gharar. În cele ce urmează, am ales să prezentăm câteva hadisuri reprezentative:

„Abu Huraira a relatat că: Prophetul (saws) a interzis vânzarea cu pietre (bai‘ al-hasaat) şi vânzarea gharar (bai‘ al-gharar).

 „Abu Huraira (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a interzis (două tipuri de tranzacţii) Mulamasa şi Munabadha.”[1]

„Abu Sa'id al-Khudri (ra) a relatat: Trimisul lui Allah (saws) ne-a interzis două tipuri de tranzacţii comerciale şi două moduri de a ne îmbrăca. El a interzis tranzacţiile Mulamasa şi Munabadha. Mulamasa înseamnă atingerea hainei altcuiva cu mâna, indiferent că-i zi sau noapte, fără să fie atent prea mult. Munabadha înseamnă ca un om să-i arunce haina sa altuia, şi celălalt aruncă (şi el) haina lui, confirmând astfel înţelegerea fără verificarea acordului comun. Acest hadis a fost relatat sub autoritatea lui Ibn Şihab prin acelaşi lanţ de naratori.”[2]

„Abdullah (bin Umar) (ra) a spus că Trimisul lui Allah (saws) a interzis tranzacţia numită habal al-habala.”[3]

„Ibn 'Umar (ra) a narat că oamenii în perioada preislamică obişnuiau să vândă carnea cămilei tăiate până la habal al-habala. Iar habal al-habala înseamnă ca o cămilă să nască, apoi cămila născută trebuie să crească şi să devină gestantă. Trimisul lui Allah (saws) a interzis lor aceasta (această tranzacţie).”[4]

„Ibn 'Umar (ra) a narat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: Nu cumpăraţi fructe până când situaţia lor nu vă este clară, iar (pericolul) nenorocirii nu mai există. El (Profetul) a spus: Situaţia bună (a fructelor) vă este clară atunci când acestea devin roşii sau galbene (adică sunt coapte sau pârguite).”[5]  

„Este relatat că Jabir bin Abdullah (ra) a spus că Trimisul lui Allah (saws) a interzis vânzarea unei grămezi de curmale, a cărei greutate nu se cunoaşte, pentru (o grămadă) a cărei greutate se cunoaşte.”[6]    

„Ibn Abbas a relatat ca Profetul a spus: cel care a cumparat mâncare să nu o vândă până (când aceasta) nu o deţine.”[7]

„Ibn Abbas (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: Cel care cumpără mâncare, să nu o vândă până nu este în posesia acesteia. Ibn Abbas (ra) a spus: Eu consider toate lucrurile precum mâncarea (în ceea ce priveşte acest principiu)”[8]

„Abu Huraira (ra) a relatat că a spus lui Marwan: Ai transformat tranzacţiile cu Riba[9] în ceva permis? Privitor la acest lucru Marwan a zis: Nu am făcut asta. Apoi Abu Huraira (ra) a zis: Ai transformat în ceva permis tranzacţiile cu ajutorul doar a documentelor, deşi Trimisul lui Allah (saws) a interzis tranzacţiile cu mâncare până când nu se intră în deplina posesie a lor. Marwan a vorbit apoi oamenilor şi le-a interzis să (mai) facă astfel de tranzacţii (adică doar folosindu-se de documentele care arată posesorul mâncării, fără ca mâncarea să fi ajuns în posesia lor). Sulaiman a zis: Am văzut străjerii smulgând (aceste documente) de la oameni.”[10]

Ibn 'Umar (ra) a ralatat: Noi obişnuiam să cumpărăm mâncare în timpul vieţii Trimisului lui Allah. El (Profetul) trimitea pe cineva care ne poruncea să o luăm (pe mâncare) şi înainte să o vindem să o depozităm într-un loc, altul decât cel din care am cumpărat-o.[11]

După cum putem vedea din hadisuri, nu încape nici un fel îndoială că tranzacţiile gharar sunt interzise. Dar deoarece sunt multe tipuri de tranzacţii gharar, toate diferite între ele, problema este la definirea termenului de „tranzacţie gharar”.

În ceea ce priveşte traducerea termenului „gharar”, acesta ar putea fi tradus prin „risc” sau prin „nesiguranţă”. Însă orice activitate economică implică un anumit un risc, o nesiguranţă. Un comerciant nu poate şti cu exactitate care va fi profitul său de luna viitoare. De fapt, în comerţ sau în producţie profitul nu este niciodată garantat, întotdeauna existând riscul ca să se înregistreze o pierdere sau un profit mai mic. Din această cauză este de preferat ca termenul „gharar” să fie păstrat deoarece el nu se referă la orice fel de risc sau nesiguranţă; înţelesul economic al cuvântului „gharar” se referă de fapt la un risc exagerat de mare. Islamul nu interzice riscul – deoarece asumarea riscului face parte din viaţa de zi cu zi, în realitate islamul interzice doar riscul exagerat de mare pe care unii indivizi şi-l asumă de bunăvoie, cu scopul de a obţine profituri care depăşesc limita normală.

Problemele legate de definirea „tranzacţiilor gharar” apar tocmai de la faptul că nu există o delimitare clară între riscul normal, care nu poate fi eliminat din viaţa de zi cu zi,  şi riscul exagerat de mare în care unii indivizi intră de bunăvoie.

În acest sens, diverşi savanţi au elaborat diverse definiţii pentru tranzacţiile gharar:

a)      Imamul Malik a considerat gharar acele tranzacţii în care obiectul vândut nu există în momentul efectuării tranzacţiei şi, deci, a căror calitate de a fi bune sau rele nu este ştiută de cumpărător.

b)     Ibn Taymiyah, un reprezenatant al şcolii hanbali a spus: „gharar este aceea a cărei consecinţe nu sunt ştiute”, iar Ibn al-Qayyim, elevul său, a definit ghararul astfel: „este ceea ce nu poate fi livrat, fie că există sau nu”.

c)      Al-'Isnawi, care a aparţinut şcolii şafi'i a zis: „gharar este aceea care are două posibilităţi, cea mai puţin plăcută fiind cel mai probabil (să se întâmple)”

d)     Al-Sarakhsi, care a aparţinut şcolii hanafi, a zis: „gharar este aceea a cărei consecinţe sunt ascunse”

e)      O definişie mai uşor de înţeles a fost oferită de Ibn Hazm, care a spus: „gharar este atunci când cumpărătorul nu ştie ce a cumpărat, iar vânzătorul nu ştie ce a vândut”. Totuşi această definiţie este incompletă deoarece nu face referire la preţ sau la livrarea bunului. Dacă preţul şi condiţiile de livrare nu sunt clar stabilite atunci tranzacţia este gharar.

După cum scrie şi în Coran, musulmanii trebuie să fie oameni echilibraţi şi să aleagă calea de mijloc, evitând extremele:

„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătata (…)”[12]

Ghararul este o extremă, şi ca multe extreme aceasta este nocivă atât pentru societate cât şi pentru individ. Din punct de vedere al profitului, gharar-ul este extrema care se opune Ribei, iar pentru musulmani aceste două extreme sunt haram (interzise) datorită efectelor lor negative asupra fiinţelor umane. Pentru o mai bună înţelegere a acestui lucru am alcătuit tabelul următor: 

Extremă haram (interzisă)

Cale de mijloc halal (permisă)

Extremă haram (interzisă)

Tranzacţii cu Riba

Tranzacţii comerciale normale

Tranzacţii gharar

Risc aproape inexistent pentru creditori

Risc moderat şi acceptat

Risc exagerat de mare

Venitul este ştiut cu exactitate de creditor înainte de acordarea creditului (un procent fix).

Venitul nu poate şi ştiut cu exactitate, dar poate fi aproximat.

Venitul nu poate fi ştiu cu exactitate şi este foarte greu de aproximat, deoarece marja de eroare este foarte mare.

De exemplu, un debitor împrumută bani de la un creditor ca să deschidă o fabrică. În momentul în care ei semnează contractul, creditorul fixează nivelul Ribei, adică un venit fix care îi revine lui indiferent dacă debitorul are profit sau este în pierdere.

De exemplu, un comerciant pleacă la piaţă pentru a-şi vinde produsele. Acesta nu poate şti dinainte ce venit va face, dar îl poate aproxima în funcţie de preţul pieţei şi de cantitatea de marfă pe care vrea să o vândă.

De exemplu, un om vinde altui om un viţel care nu s-a născut încă. O astfel de tranzacţie implică un risc foarte mare deoarece nu se ştie dacă viţelul se naşte mort, dacă se naşte sănătos, dacă de naşte cu handicap sau dacă va fi mascul sau femelă.

        Pentru a face mai uşor deosebirea dintre o tranzacţie comercială normală şi o tranzacţie gharar, trebuie să avem în vedere condiţiile menţionate mai jos. Dacă o tranzacţie nu se încadrează la nici una din aceste condiţii, atunci este foarte probabil ca acea tranzacţie să nu fie gharar:

1)      Obiectul vândut nu există

2)     Obiectul vândut există, dar nu este în posesia vânzătorului sau nu este disponibil pentru vânzător în acea perioadă a anului. De exemplu, în primul caz, o persoană are un site de internet şi are produse la vânzare; acele produse există pe piaţă, dar ele nu se află în posesia persoanei care are siteul de internet. În al doilea caz, o persoană care are o plantaţie de meri promite că livrează mere proaspete în luna mai, însă merele de coc abia în luna septembrie; acele mere sunt în posesia celui care vrea să le vândă, dar este imposibil pentru el să livreze merele în luna mai, deoarece merele coapte nu sunt disponibile în mai.

3)     Obiectele sunt tranzacţionate pe baza unor componente principale ale contractului care sunt gharar (nesigure): plată (de exemplu plată nesigură) sau obligaţii contractuale (de exemplu livrare nesigură).

4)     Dacă contractul este bilateral/sinalagmatic şi dacă conţine gharar, atunci contractul este haram (interzis). Dar dacă contractul este unilateral, acesta este permis chiar dacă conţine gharar (de exemplu donaţia, cadoul).

Pentru o mai bună înţelegere a tranzacţiilor gharar, se cuvine să dăm exemple de astfel de tranzacţii, atât din perioada preislamică, cât şi din zilele noastre.

Nejatullah Siddiqi, citând cartea Hujjatullah al-Baaligha scrisă de Shaah Walyullah, a enumerat o listă de tranzacţii gharar care se practicau în al-Jahiliyyah (perioada preislamică). În cele ce urmează vom enumera şi explica o parte din aceste tranzacţii:

-  muzaabana = vânzarea unui produs cunoscut în schimbul unui produs necunoscut din aceeaşi specie. De exemplu vânzarea curmalelor proaspete din copac în schimbul curmalelor deja culese, aproximând cantitatea.

-   muhaaqala = Vânzarea grânelor din spic în schimbul grânelor deja culese, aproximând cantitatea.

-   mulaamasa = vânzarea în care obiectul vândut sau cutia acestuia este atinsă, dar fără să se cunoască detaliile acestuia. În zilele noastre, să luăm ca exemplu vânzarea unui computer, cumpărătorul vede carcasa acestuia şi îl cumpără fără să ştie proprietăţile acestuia (viteză, spaţiu de stocare etc.).

-    munaabaza = munaabaza înseamnă „a arunca”. Deci această tranzacţie presupune cumpărarea un produs fără a-l cunoaşte prin aruncarea sa către client, adică cumpăra fără a inspecta/verifica produsul cumpărat; de exemplu cineva aruncă o haină altei persoane, a doua persoană îi aruncă primeia o haină şi nici unul din ei nu analizează/verifică hainele.

-   bai al-hasaat = În acest tip de tranzacţie este aruncată o pietricică, fie de cumpărător, fie de vânzător, şi obiectul pe care acea piatră cădea, trebuia neapărat tranzacţionat. De exemplu, un vânzător împrăştie mai multe haine şi spune un preţ şi apoi îl roagă pe client să arunce o pietricică. Haina pe care se întâmplă să cadă pietricica va fi dată clientului la preţul menţionat înainte de vânzător. În zilele noastre un astfel de exemplu sunt automatele cu gheară care conţin jucării pentru copii. În respectivele automate sunt mai multe jucării şi este afişat un preţ. Cel care foloseşte un astfel de aparat mai întâi trebuie să introducă moneda (adică este stabilit dinainte un preţ fără ca el să ştie ce jucărie va obţine) şi apoi aparatul îi dă o jucărie la întâmplare.

Alte situaţii în care mai este întâlnit gharar-ul în tranzacţiile comerciale:

-     Vânzarea unui lucru care nu este în posesia vânzătorului. Dintre tranzacţiile gharar întâlnite în zilele noastre, acesta este cazul cel mai frecvent.  Aşa cum este menţionat în hadisul anterior, şi în zilele noastre unii oameni fac tranzacţii doar pe baza actelor de proprietate fără ca ei aibă acele bunuri în posesia lor, iar în unele cazuri, cei care vând nu doar că nu au bunurile în posesia lor, ci nici măcar nu sunt proprietarii acelor bunuri şi folosesc acte false de proprietate pentru a-i înşela pe cumpărători. Dacă această regulă ar trebui să se aplice în economia din prezent, atunci regulile de funcţionare ale burselor de mărfuri şi legile din multe state ar trebui rescrise. Tot acest efort de a schimba legile nu ar fi inutil, deoarece interzicerea vânzării unui bun care nu este în posesia vânzătorului ar duce la economisirea unor mari sume de bani. A lăsa poarte deschisă pentru acest tip de tranzacţie gharar, înseamnă a lăsa poarte deschisă spre litigii comerciale foarte costisitoare. Închiderea acestei porţi ar duce la evitarea risipei banilor pentru aceste litigii.

-     Vânzarea bunurilor care nu sunt disponibile pentru livrare.

-     Condiţii contractuale neclare, de exemplu: „...când plouă”. Termenii contractelor trebuie să fie clari, aceştia nu trebuie legaţi de evenimente nesigure.

-    Menţionarea a două preţuri diferite pentru acelaşi produs, în aşa fel încât preţul să fie lăsat la alegerea clientului.

-     Două vânzări care depind una de cealaltă. De exemplu vânzătorul spune: „eu îţi vând ţie casa mea pentru cutare preţ dacă tu îmi vinzi maşina ta pentru cutare preţ”. Aceste tranzacţii se condiţionează una pe cealaltă, deoarece depind una de alta. Ambele sunt nesigure şi implică un risc mare: la prima nu este specificat exact preţul, iar la a doua nu se ştie dacă va avea loc. În astfel de situaţii tranzacţiile trebuie făcute separat, iar condiţiile contractuale nu trebuie să aibe legătură. 

-       Jahl (ignoraţa) duce la tranzacţii gharar. Atât vânzătorul cât şi cumpărătorul trebuie să cunoască: bunul vândut, specificaţiile tehnice ale bunului vândut, preţul exact şi drepturile, obligaţiile contractuale ale fiecăruia dintre ei şi consecinţele pe care le poate avea tranzacţia lor (adică dacă poate avea consecinţe negative asupra unei terţe părţi). 

Motivul interzicerii tranzacţiilor gharar este uşor de înţeles, mai ales dacă ne uităm la definiţiile gharar-ului citate anterior. Aceste tranzacţii au fost interzise datorită consecinţelor negative care le au asupra societăţii şi asupra mediului economic. Din punct de vedere social, acestea creează neînţelegeri între oameni, iar din punct de vedere economic se consumă multe resurse pentru rezolvarea litigiilor în instanţă. Pentru a crea un mediu de fraternitate în societate şi pentru a evita cheltuirea inutilă a resurselor islamul a interzis tranzacţiile gharar.

Totuşi, trebuie menţionat că sunt şi unele tranzacţii care la prima vedere pot părea gharar, dar în realitate nu sunt tranzacţii interzise. Tranzacţiile selam, istisna'a şi all inclusive sunt permise:

-     În cazul tranzacţiilor Selam şi Istisna'a bunul nu există în momentul în care se face înţelegerea între părţi. Însă, acestea sunt nişte tranzacţii speciale şi, în cazul lor, gharar-ul este evitat printr-un număr de condiţii care trebuie îndeplinite.

-    Poate părea că restaurantele care funcţionează în regim all inclusive practică tranzacţii gharar, deoarece nu este precizată cantitatea de mâncare pe care o poate mânca clientul. Conform acestui tip de tranzacţie all inclusive, un client poate consuma un munte de mâncare. În realitate acest lucru nu se poate întâmpla. Cantitatea de mâncare pe care o poate consuma un om la o masă este uşor de aproximat, deoarece nimeni nu poate mânca mai mult decât îi încape în stomac. Totuşi shaykhul Al-Uthaimeen a menţionat că dacă o persoană ştie că mănâncă o cantitate neobişnuit de mare de mâncare, ar trebuie să-i spună proprietarului restaurantului şi să renegocieze preţul. 



[1] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3608; http://guidedways.com/book_display.php?book=10&translator=2&start=0&number=0

[2] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3613; http://guidedways.com/book_display.php?book=10&translator=2&start=0&number=0

[3] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3615; http://guidedways.com/book_display.php?book=10&translator=2&start=0&number=0

[4] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3616; http://guidedways.com/book_display.php?book=10&translator=2&start=0&number=0

[5] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3667;

http://guidedways.com/book_display-book-10-translator-2-start-50-number-3657.htm

[6] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3654;

http://guidedways.com/book_display-book-10-translator-2-start-40-number-3647.htm

[7] Muslim, Kitab al Buyu, (10), hadis nr. 3915/3640; similar Sahih Muslim, Kitab al Buyu (10), hadis nr. 3644, 3653

http://guidedways.com/book_display-book-10-translator-2-start-40-number-3647.htm

[8] Muslim, Cartea Tranzacţiilor (10),  hadis nr. 3642; The Hadith Software Version 1.0, www.islamasoft.co.uk

[9] În cazul de faţa Riba se traduce prin „venit nepermis”; nu are legătură cu creditarea.

[10] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3652;

http://guidedways.com/book_display-book-10-translator-2-start-40-number-3647.htm

[11] Sahih Muslim, Kitab al Buyu/Cartea tranzacţiilor (10), hadis nr. 3645;

http://guidedways.com/book_display-book-10-translator-2-start-30-number-3637.htm

[12] Coranul- traducerea sensurilor, Sura Al-Baqara (2), versetul 143.