Riba al-Fadl

Definiţia şi regulile care guvernează Riba al-Fadl

Fadl în limba arabă înseamnă surplus sau exces. Despre acest tip de riba se vorbeşte doar în hadisuri. Un exemplu, şi în acelaşi timp şi o explicaţie, despre ce este Riba al-Fadl a fost oferită de profetul Muhammad (saws):

Abu Said al-Khudri a relatat: Odată Bilal a adus Barni (curmale de calitate superioară) Profetului, iar Profetul l-a întrebat: „De unde ai cumpărat acestea?” Bilal a răspuns: „Aveam nişte curmale de calitate inferioară şi am schimbat două Sa (unitate de măsură) din aceste curmale pentru o Sa de Barni (curmale de calitate superioară) ca să i le dau Profetului să le mănânce”. În legătură cu aceasta Profetul a zis: „Ai grijă! Ai grijă! Aceasta este cu siguranţă Riba! Aceasta este cu siguranţă Riba! Nu face astfel, ci dacă vrei să cumperi (curmale de calitate superioară), vinde curmalele de calitate inferioară pe bani şi apoi cumpără curmalele de calitate superioară cu acei bani”.[1]

Deci, Riba al-Fadl se referă la aspectul cantitativ care apare în tranzacţii. Riba al-Fadl este acel tip de venit necuvenit din contractele de schimb dintre anumite tipuri de bunuri de acelaşi fel sau asemănătoare, şi (Riba al-Fadl) apare din cauza dificultăţii de a evalua preţul de piaţă al acelor bunuri.

Pentru a opri cazurile în care comercianţii s-ar putea înşela atunci când schimbă aceste tipuri de bunuri, islamul a interzis aceste tranzacţii şi a impus comercianţilor să-şi vândă marfa şi abia apoi să cumpere marfa pe care o doreşte.

Riba al-Fadl nu se referă la toate tipurile de bunuri care se aseamănă. Riba al-Fadl se referă doar la anumite tipuri de bunuri care se aseamănă. În acest sens, Profetul Muhammad (saws) a spus:

„Abu Huraira (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: Aurul este plătit cu aur în cantitate/greutate egală, şi de acelaşi fel, iar argintul este plătit cu argint în cantitate/greutate egală, şi de acelaşi fel. Cel care a făcut o adăugare la aceasta (la cantitatea tranzacţionată) sau care a cerut o adăugare (înseamnă că) a făcut negoţ cu Riba.”[2]

„Abu Sa'id al-Khudri (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: (În cazul în care) Aurul se plăteşte cu aur, argintul cu argint, grâul cu grâu, orzul cu orz, curmalele cu curmale, sarea cu sare, acelaşi fel pentru acelaşi fel, plata făcându-se pe loc. Cel care a făcut o adăugare la aceasta (la cantitatea tranzacţionată) sau care a cerut o adăugare (înseamnă că), de fapt, a făcut negoţ cu Riba. Cel care dă şi cel care ia sunt în mod egal vinovaţi (pentru folosirea Ribei).”[3]

„Ubada bin al-Samit (ra) a relatat că Trimisul lui Allah (saws) a zis: (În cazul în care) Aurul se plăteşte cu aur, argintul cu argint, grâul cu grâu, orzul cu orz, curmalele cu curmale, sarea cu sare, (trebuie să fie) acelaşi fel (de marfă) pentru acelaşi fel şi (să fie cantitate) egală pentru (cantitate) egală , plata făcându-se pe loc. Dacă aceste clase diferă, atunci vindeţi cum doriţi atât timp cât plata se face pe loc.”[4]

„Abd al-Rabman b. Abia Bakra a relatat, pe seama tatălui său, că Trimisul lui Allah (saws) a interzis vânzarea aurului pentru aur şi a argintului pentru argint, cu excepţia (cazurilor când este cantitate) egală pentru (cantitate) egală, şi ne-a impus să cumpărăm argint pentru aur după cum dorim şi să cumpărăm aur pentru argint după cum dorim. O persoană l-a întrebat (despre modalitatea de plată), la care el (profetul) a zis: (plata) trebuie făcută pe loc. Asta este ceea ce am auzit (că a zis Trimisul lui Allah (saws)).”[5]

Savanţii musulmani au păreri diferite în ceea ce priveşte bunurile asupra cărora se aplică interdicţia pentru Riba al-Fadl:

·         Savanţii care au urmat şcoala şafi´i au considerat că bunurile asupra cărora se aplică interdicţia sunt: aurul şi argintul (deoarece reprezintă thamaniyya, adică sunt unităţi de valoare la care se raportează preţurile) şi alimentele.

·         Savanţii care au urmat şcolala maliki, la bunurile luate în calcul de şafi´iţi, mai adăugat, prin qisas (analogie), şi alimentele neperisabile.

·         Savanţii care au urmat şcolala hanafi, au extins prin qisas (analogie) lista acestor bunuri. În opinia acestora, toate bunurile care sunt măsurate prin volum sau prin greutate intră in categoria bunurilor pentru care se aplică interdicţia de la Riba al-Fadl.

·         Ibn Ruşd, deşi aparţinea şcolii maliki, a considerat că raţionamentul savanţilor hanafiţi este mai convingător.

·         Shaykh Muhammad Salih al-Munajjid a menţionat că pe lângă bunurile menţionate în hadisul nr. 1578 din Sahih Muslim, pot fi incluse prin qisas (analogie) şi alte bunuri:

-          Aurul şi argintul sunt thamaniyya (unităţi de măsură pentru preţuri, adică etaloane monetare; în prezent, nu se mai obişnuieşte să se exprime preţurile în aur şi argint, dar în trecut preţurile se exprimau în aur sau argint). Prin analogie, orice monedă (dolar, euro, leu etc.) este un etalon monetar, deoarece preţurile în zilele noastre sunt exprimate în diverse monede naţionale. Deci monedele naţionale se încadrează în aceeaşi categorie cu aurul şi argintul menţionate în hadis.

-          Pe lângă alimentele menţionate în hadis (grâu, orz, curmale şi sare), al-Munajjid mai adaugă şi  orezul. El menţionează că savanţii au opinii diferite în ceea ce priveşte motivul pentru care aceste alimente intra în interdicţia Ribei al-Fadl: unii savanţi spun că motivul este acela că aceste alimente sunt de larg consum, iar alţi savanţi aduc ca motiv faptul că se măsoară în volum.

 Dacă bunurile se numără printre cele enumerate mai anterior, atunci ele intră sub interdicţia Ribei al-Fadl. Practic, această interdicţie constă în:

·          În cazul unei tranzacţii dacă bunurile sunt identice şi dacă se încadrează printre bunurile asupra cărora se aplică interdicţia Ribei al-Fadl (adică se tranzacţionează aur pentru aur, grâu pentru grâu, dolari pentru dolari etc), atunci tranzacţia trebuie să întrunească simultan condiţiile:

-          Cantitate egală pentru cantitate egală (saw'am-bi-sawaa'), aşa cum este menţionat în hadisuri. Adică, cantitatea vândută să fie aceeaşi cu cea dată la schimb, indiferent că aceea cantitate se măsoară ca volum sau ca greutate. De exemplu, la aur sau argint se măsoară greutatea: asta înseamnă că 1kg de aur trebuie schimbat tot pentru 1 kg de aur, 5 g argint trebuie schimbate tot pentru 5 g de argint. La alimente se poate măsura volumul sau greutatea: asta înseamnă că 1 tonă de grâu se schimbă tot pentru 1 tonă de grâu, o Sa' (unitate de măsură volumetrică) de curmale se schimbă tot pentru o Sa' de curmale, o baniţă de orz se schimbă tot pentru o baniţă de orz etc.

-          Acelaşi fel pentru acelaşi fel (mithlam-bi-mithlin), aşa cum se menţionează în hadisuri. Adică acelaşi fel de marfă pentru acelaşi fel de marfă. Adică nu este permis să se schimbe aur de calitate inferioară pentru aur de calitate superioară şi să se plătească diferenţa în bani; de asemenea nu este permis să se schimbe o cantitate mai mică de aur de calitate superioară pentru o cantitate mai mare de aur de calitate inferioară[6]. De exemplu, este interzis să se schimbe 5 grame de aur de 24 carate pentru 5 grame de aur de 14 carete şi o diferenţă de bani; de asemenea, este interzis să se schimbe 7 grame de aur de 24 de carate pentru 16 grame de aur de 18 carate.

-          Tranzacţia trebuie să fie pe loc (yadam-bi-yadin, mână la mână; adică cu strângerea mâinii celor care fac tranzacţia, la momentul la care tranzacţia este făcută). În cazul în care se schimbă aur pentru aur, argint pentru argint, orz pentru orz etc, nu se acceptă avansul sau întârzierea plăţii, ci schimbul trebuie făcut pe loc.

     În cazul unei tranzacţii dacă bunurile nu sunt identice şi dacă se încadrează printre bunurile asupra cărora se aplică interdicţia Ribei al-Fadl (adică se tranzacţionează aur pentru argint, grâu pentru orz, dolari pentru euro, euro pentru lei etc.), atunci acest tip de tranzacţie trebuie să respecte regulile care se aplică la Bai' al-Sarf[7] (vânzarea unităţilor monetare). În cazul acestei tranzacţii trebuie întrunită doar condiţia:

-          Tranzacţia trebuie să fie pe loc (yadam-bi-yadin, mână la mână; adică cu strângerea mâinii celor care fac tranzacţia, la momentul la care tranzacţia este făcută). De exemplu, în cazul acesta se poate schimba 5 g aur pentru 12 g argint, sau 60 euro pentru 78 dolari, sau 1 Sa' de curmale pentru 4 Sa' de grâu, sau 4 baniţe de orez pentru 7 baniţe de orz, sau 1 tonă de sare pentru 5 tone de curmale etc. 

Imamul an-Nawawi a reuşit să sintetizeze regulile de la Riba al-Fadl astfel[8]:

Bunurile care se schimbate în tranzacţie

Surplus/ Minus

Întârziere

Însuşirea bunurilor schimbate diferă

Permis

Permis

Ex: A schimba aur pentru grâu sau a schimba dolari pentru o maşină

Acelaşi bun este implicat în tranzacţie

Interzis

Interzis

Ex: a schimba aur pentru aur, argint pentru argint, orz pentru orz, euro pentru euro

Bunurile schimbate sunt diferite, dar însuşirea bunurilor este la fel

Permis

Interzis

Ex: se schimbă aur pentru argint (însuşirea lor: ambele sunt metale preţioase), dolari pentru euro (însuşirea lor: ambele sunt etaloane monetare), grâu pentru curmale (însuşirea lor: ambele sunt comestibile)

În prezent, la fel ca şi în trecut, tranzacţiile comerciale sunt complexe, iar persoanele care nu ştiu bine aceste reguli sau care nu le-au înţeles pot cădea uşor în capcana Ribei al-Fadl. De aceea, pentru o mai bună înţelegere, se cuvine să exemplificăm unul dintre cele mai frecvente cazuri în care este implicată Riba al-Fadl. Un asemenea caz este cel în care se schimbă aurul pentru aur. În România, dacă o femeie doreşte să-şi cumpere podoabe noi de aur, are posibilitatea să le plătească integral cu bani sau poate da aur la schimb. În prima situaţie, dacă aurul se plăteşte integral cu bani, atunci Riba al-Fadl nu este implicată. În a doua situaţie, dacă aurul se plăteşte cu aur, atunci există riscul să apară Riba al-Fadl. Când o cantitate de aur se schimbă cu aceeaşi cantitate de aur (de exemplu 5 g aur vechi pentru 5 g din aurul nou) nu apare Riba al-Fadl. Din nefericire, în România tranzacţia se desfăşoară ca în exemplele următoare: pentru 5 grame de aur nou se dau 5 grame de aur vechi şi se plătesc în plus bani, sau pentru 5 grame de aur nou se dau 10 grame de aur vechi. Aceste două exemple implică Riba al-Fadl: în primul caz Riba al-Fadl este reprezentată de banii care se dau în plus, iar în al doilea caz este Riba al-Fadl este reprezentată de cele 5 grame care se dau în plus. În legătură cu modul în care poate fi evitată Riba al-Fadl în exemplele de mai sus, shaykh Ibn ‘Uthaymeen a menţionat:

„(...) Dacă o femeie are aur uzat sau aur pe care nu-l mai poartă, ea poate să-l vândă la piaţă şi să ia banii, apoi să cumpere aur bun, după cum doreşte. Acesta este modul în care ne-a învăţat profetul nostru (saws) (în hadisul care vorbeşte despre tranzacţia făcută de Bilal; Bukhari, volumul 3, cartea 38, numarul 506).”[9]

Musulmanii nu trebuie să cadă în extreme şi să aplice această restricţie pentru toate mărfurile. De reţinut este că şi cea mai restrictivă dintre opiniile savanţilor spune că doar bunurile care sunt măsurate prin volum sau prin greutate intră in categoria celor pentru care se aplică interdicţia de la Riba al-Fadl. Restul bunurilor care pot fi vândute şi care nu sunt măsurate prin volum sau greutate nu intră în categoria celor pentru care se aplică această interdicţie. De exemplu, maşinile, casele, pământul, aparatele electronice etc. nu sunt măsurate prin volum sau prin greutate şi ca urmare  nu intră in categoria celor pentru care se aplică interdicţia de la Riba al-Fadl. O persoană poate schimba o parcelă mai mare de pământ, dar care este departe de oraş (din cauza distanţei mari faţă de oraş, această parcelă este ieftină), pentru o parcelă mai mică de pământ, dar care este mai aproape de oraş (faptul că această parcelă este mai aproape de oraş o face să fie mai scumpă). Dovada că această tranzacţie este permisă stă chiar în faptul că şi companionii au încheiat astfel de tranzacţii. În acest sens, pe siteul shaykh-ului Salih al-Munajjid este menţionat:

„Este dovedit în Sahih al-Bukhari (2116) că Ibn ‘Umar a vândut nişte pământ din nordul Medinei lui ‘Uthmaan pentru nişte pământ care era mai aproape de Medina. Al-Haafiz Ibn Hajar a spus: Aceasta demonstrează că este permis să se vândă pământ pentru pământ.”[10]

După cum se poate observa, Riba al-Fadl este caracteristică comerţului, însă aceasta se întâlneşte şi în domeniul financiar-bancar. Practic, băncile clasice dau o sumă de bani pentru o sumă mai mare de bani. A schimba dolari pentru dolari, euro pentru euro sau lei pentru lei este acelaşi lucru ca şi cum cineva ar schimba aur pentru aur. Atunci când se schimbă aur pentru aur, tranzacţia trebuie făcută pe loc şi greutatea aurului care se dă, trebuie să fie egală cu greutatea aurului care se ia. Băncile convenţionale folosesc şi Riba al-Fadl şi Riba an-Nasiah. Riba al-Fadl se referă la aspecul cantitativ, iar Riba al-Nasiah se referă la caracterul temporal. Aceste bănci folosesc Riba al-Fadl deoarece acestea dau dolari (suma împrumutată) pentru o cantitate mai mare de dolari (suma împrumutată + dobândă), dau euro pentru o cantitate mai mare de euro etc. Riba al-Nasiah apare deoarece tranzacţia nu este făcută pe loc, ci presupune o trecere a timpului (nas'a înseamnă aşteptare).

Argumente pentru interdicţia Ribei al-Fadl

Allah este Atoateştiutor, iar interdicţiile pe care El le-a stabilit sunt fără doar şi poate în beneficiul omenirii. Interdicţia consumării cărnii de porc a fost în beneficiul oamenilor, însă mai bine de 1000 de ani ştiinţa medicală nu a putut scoate la iveală argumente solide care să demonstreze beneficiul acestei interdicţii. Abia în zilele noastre ştiinţa medicală şi experienţa medicală au scos la iveală motive solide care demonstrează dezavantajele pentru cei care consumă această carne.

Ştiinţa economică din zilele noastre a scos la iveală anumite avantaje ale interdicţiei Ribei al-Fadl, însă este posibil ca pe viitor ştiinţa economică şi experienţa economică să scotă la iveală şi alte argumente care să arate efectele nefaste ale Ribei al-Fadl; argumente care pentru noi, azi, sunt de neconceput.

Dintre argumentele pentru interdicţia Ribei al-Fadl, se cuvin menţionate: 

La nivel microeconomic

1.       Tranzacţiile sunt echitabile deoarece bunurile sunt evaluate la valoarea lor de piaţă. Astfel, tranzacţiile nedrepte sunt evitate, iar cei care respectă regulile pentru Riba al-Fadl sunt recompensaţi corect pentru bunurile lor.

2.      Comercianţii neexperimentaţi sunt nevoiţi îşi vândă bunurile pe piaţă. Astfel  sunt evitate tranzacţiile ineficiente datorate lipsei de informaţii despre preţurile de pe piaţă sau despre bunurile implicate în tranzacţie. 

La nivel macroeconomic

1.       Evitarea dezechilibrelor de pe piaţă. Atunci când se utilizează Riba al-Fadl bunurile nu sunt evaluate la adevărata lor valoare (adică la valoarea pieţei) şi astfel pot apărea dezechilibrele.

2.      Evitarea Ribei al-Nasiah. Riba al-Fadl este o „poartă” către Riba al-Nasiah, deoarece ca să se folosească Riba al-Nasiah trebuie să de dea bani pentru mai mulţi bani, care reprezintă de fapt Riba al-Fadl.

Apare însă întrebarea: De ce doar o parte din mărfuri sunt supuse interdicţiei Ribei al-Fadl? Pentru a afla un răspuns concludent la această întrebare poate este nevoie să căutăm şi în alte domenii, în afara economiei, cum ar fi psihologia sau sociologia.

Din punct de vedere psihologic, un posibil motiv ar fi acela că aurul, argintul şi banii stârnesc lăcomia şi fiinţa umană nu le poate evalua corect în cele mai multe din cazuri. Alimentele, în special grâul, sarea sau orezul, sunt de strictă necesitate, deoarece fără hrană şi apă fiinţa umană nu poate supravieţui. Acesta este şi motivul pentru care, de multe ori, alimentele nu pot fi evaluate corect. Probabil că mulţi dintre noi au experimentat cum, din lăcomie, şi-au supraevaluat nevoile de hrană. Un exemplu în acest sens este omul înfometat care intră într-un supermarket. Atunci când vede multitudinea de mâncare din magazin are tendinţa să pună în coş mai multe alimente decât poate el să mănânce pentru a se sătura.

Din punct de vedere economic al dreptăţii sociale, efectele pot fi devastatoare pentru un individ care este privat de către un alt individ de alimentele şi banii săi, ura şi dorinţa de răzbunare măcinând societatea în care indivizii sunt nedreptăţiţi.


[1] Bukhari, volumul 3, cartea 38, numarul 506; www.imaanstar.com/hadith.php

[2] Sahih Muslim, Cartea Tranzacţiilor (10),  hadis nr. 3857; The Hadith Software Version 1.0, www.islamasoft.co.uk

[3] Sahih Muslim, Cartea Tranzacţiilor (10),  hadis nr. 3854; The Hadith Software Version 1.0, www.islamasoft.co.uk

[4] Sahih Muslim, Cartea Tranzacţiilor (10),  hadis nr. 3853; The Hadith Software Version 1.0, www.islamasoft.co.uk

[5] Sahih Muslim, Cartea Tranzacţiilor (10),  hadis nr. 3861; The Hadith Software Version 1.0, www.islamasoft.co.uk

[6] Shaykh Ibn ‘Uthaymeen, Fiqh wa Fataawa al-Buyoo’, p. 386; http://www.islamqa.com /en/ref/49045

[7] Muhammad Ayub, Understanding Islamic Finance, John Wiley & Sons Ltd, Chichester, England, 2007, p. 52.

[8] Muhammad Ayub, Understanding Islamic Finance, John Wiley & Sons Ltd, Chichester, England, 2007, p. 52.

[9] Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen , Majmoo’at As’ilah tahumm al-Usrah al-Muslimah, p. 26-27; http://www.islamqa.com/en/ref/12681

[10] Shaykh Muhammad al Munajjid, Ruling on exchanging a large piece of land for another that is smaller but closer to the city, http://www.islamqa.com/en/ref/118149