Bai al-Muajjal

În limba arabă „Bai al-Muajjal” se traduce ca „tranzacţie amânată”. Murabaha şi Musawamah sunt subtipuri ale Bai’ al-Muajjal. Unii autori în loc de termenul „Murabaha” folosesc „Murabaha Muajjal”. Bai’ al-Muajjal este o tranzacţie în care bunul este livrat, iar plata este amânată, adică plata se face la o dată ulterioară livrării bunului. De obicei, în schimbul aşteptării plăţii, vânzătorul dă marfa la un preţ mai ridicat decât preţul pieţei. E ca şi cum vânzătorul îi spune cumpărătorului: „Marfa aceasta costă acum pe piaţă 100lei, accept să-mi plăteşti peste o lună, dar atunci vreau să-mi dai 120lei” sau spune: „Marfa aceasta costă acum pe piaţă 100lei, accept să-mi plăteşti în 4 tranşe timp de 4 luni, în fiecare lună vreau să-mi dai câte 30lei”. Faptul că această tranzacţie este permisă reprezintă o binecuvântare, deoarece uşurează efectuarea tranzacţiilor comerciale. Trebuie menţionat că Bai’ al-Muajjal este posibilă doar în cazul mărfurilor şi a bunurilor, nu şi în cazul banilor. Este interzis/haram să se tranzacţioneze bani în acest mod, deoarece ar fi Riba/dobândă. Nu este permis să se spună: „Îţi dau acum 100 lei, accept să-mi dai banii înapoi peste o lună, dar atunci vreau să-mi dai 120 lei”; de asemenea, nu este permis să se spună: „Îţi dau acum 100lei, accept să-mi plăteşti în 4 rate timp de 4 luni, în fiecare lună vreau să-mi dai câte 30lei”. Dacă aşa ceva ar fi permis, ar îngreuna şi mai mult situaţia datornicului, fiind o metodă de asuprire. În islam banii nu se tranzacţionează ca o marfă. În islam banii sunt doar un mijloc de schimb şi se tranzacţionează potrivit Bai’ as-Sarf.

Bai’ al-Muajjal este acceptată în islam conform majorităţii savanţilor musulmani. Dovezile permisivităţii acestui tip de tranzacţie sunt numeroase. În acest sens se regăsesc dovezi în Coran şi în Sunna profetului Muhammad (saws):

„(…) Allah a îngăduit comerţul, dar a interzis Riba(…)”[1]

„(…) Aisha a zis: «Profetul a cumpărat pe datorie nişte mâncare de la un evreu, iar plata trebuia făcută după o numită perioadă; el (Profetul) a pus gaj armura de fier»”[2]

În Coran şi hadisuri se precizează permisivitatea plăţii amânate, dar nu se precizează şi de permisivitatea măririi preţurilor. Toate cele 4 şcoli de juspridenţă islamică sunt de acord cu mărirea preţului în cazul amânării plăţii:

Şcoala hanafi: „Preţul poate fi ridicat, în schimbul întârzierii plăţii”[3].

Şcoala maliki: „Pentru o perioadă mai mare de timp se poate adăuga ceva la preţ”[4].

Şcoala şafi'i: „Cinci pe loc, sunt echivalentul a şase în cazul plăţii amânate”[5] .

Şcoala hanbali: „Amânarea adaugă ceva la preţ”[6].

Referitor la Bai’ al-Muajjal, şeykh al-Qaradawi spunea:

„Se cuvine să menţionăm că musulmanului îi este îngăduit să cumpere ceva şi să achite preţul lucrului cumpărat în numerar, după cum poate să amâne achitarea preţului cu consimţământul reciproc. Profetul –Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!– a cumpărat mâncare de la un evreu pentru întreţinerea familiai sale, lăsând zălog o armură./ Dacă vânzătorul măreşte preţul în schimbul păsuirii, aşa cum procedează majoritatea vânzătorilor care vând în rate, unii jurişti (fuqaha') interzic acest soi de vânzare, bizuindu-se pe faptul că are ca rezultat sporirea banilor în schimbul amânării, aşa cum se procedează şi cu dobânda./ Alţi teologi admit acest soi de vânzare , fiindcă norma de bază este îngăduirea,  de vreme ce nu există un text care să o interzică şi ea nu se aseamănă cu dobânda în toate privinţele. Vânzătorul are dreptul să mărească preţul din anumite cinsiderente, dar fără să ajungă la limita speculei exagerate şi a nedreptăţii evidente, căci în acest caz această creştere este interzisă.”

Şeykh ibn Baaz spunea despre Bai’ al-Muajjal:

„Nu este deloc precum Riba/dobânda, deoarece atunci când vânzătorul dă produsul care va fi plătit mai târziu, el acceptă amânarea pentru a putea beneficia de mărirea preţului, iar cumpărătorul acceptă mărirea pentru a beneficia de timp şi pentru că nu poate plăti pe loc. Aşadar, amândoi beneficiază de pe urma acestei tranzacţii.”[7]


[1] Coranul- traducerea sensurilor, Sura al-Baqara (2), versetul 275.

[2] Sahih Bukhari, 35, nr. 454; 

[3] Badaa’i’ al-Sanaa’i’, 5/187

[4] Bidaayat al-Mujtahid, 2/108

[5] al-Wajeez de al-Ghazaali, 1/85

[6] Fataawa Ibn Taymiyah, 29/499

[7] http://islamqa.info/en/ref/13973