Bai as-Selam

Bai’ as-Selam mai poarta şi denumirea de Bai’ as-Salaf. Bai’ în limba arabă înseamnă „tranzacţie”, iar selam/salaf înseamnă „anterior”, „înainte”. Adică Bai’ as-Selam este o tranzacţie cu plata înainte/în avans. Aceasta tranzacţie cu plata în avans care trebuie să respecte Şaria, mai exact trebuie să respectate anumite condiţii în aşa fel încât să se evite Riba sau Gharar.

Deci, Bai’ as-Selam este acea tranzacţie în care cumpărătorul plăteşte integral valoarea mărfii, iar vânzătorul livrează marfa ulterior, la o dată bine stabilită.



Sunt mai multe texte în literatura islamică care permit acest tip de tranzacţie. Bai’ as-Selam era practicată de companioni pe vremea profetului Muhammad (saws):

 „Povestit de Muhammad bin al-Mujalid: Abdullah bin Shadda şi Abu Burda m-au trimis la Abdullah bin Abi Aufa şi mi-au spus să-l întreb pe Abdullah  dacă oamenii în vremea profetului obişnuiau să plătească în avans pentru grâu. Abdullah a răspuns: «Obişnuiam să plătim în avans ţăranilor din Sham pentru grâu, orz şi ulei de măsline pentru o anumită cantitate care urma să fie livrată după o perioadă stabilită». Eu l-am întrebat: «Preţul se plătea (în avans) celor care aveau bunurile ce urmau să fie livrate?». Abdullah bin Aufa a răspuns: «Nu-i întrebam nimic referitor la asta». Apoi ei m-au trimis la AbdurRahman bin Abza şi l-am întrebat şi pe el. El a răspuns: «Companionii profetului obişnuiau să practice as-Selam (plata în avans) pe vremea profetului; iar noi nu i-am întrebat dacă ei erau cei are deţineau recolta sau nu.»”[1]

Tot profetul Muhammad a stabilit şi regulile de bază ale acestui tip de tranzacţie:

„Narat de Ibn ’Abbas: Profetul a venit în Medina, iar oamenii obişnuiau să plătească în avans preţul curmalelor care urmau să fie livrate doi sau trei ani mai târziu. El (profetul) le-a spus (oamenilor): «Cine plăteşte în avans preţul unui bun care urmează să fie livrat mai târziu, trebuie să plătească pentru o anumită cantitate, greutate şi o anumită perioadă»”[2]

Condiţiile Bai’ as-Selam

Sunt mai multe condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca Bai’ as-Selam să fie o tranzacţie validă. Majoritatea acestor condiţii au rolul de a înlătura incertitudinea/Gharar, evitându-se astfel neînţelegerile ce pot apărea între comercianţi. Condiţiile pe care trebuie să le respecte Bai’ as-Selam se pot împărţi astfel:

Condiţii referitoare la marfa vândută

Trebuie menţionat că nu orice marfă se poate vinde folosind Bai’ as-Selam, ci se pot vinde doar bunurile fungibile. Bunurile fungibile sunt acele bunuri care pot fi înlocuite cu altul de acelaşi fel, de aceeaşi calitate si aceeaşi cantitate, în cazul în care formează obiectul unei obligaţii. Deci, se pot vinde, folosind Bai’ as-Selam, doar acele bunuri omogene care pot fi descrise clar prin cantitate şi calitate. Adică acest tip de tranzacţie se foloseşte în cazul bunurilor precum: grâu, ovăz, orz, orez, ulei, pâine, miere, lapte, brânzeturi, peşte, pietre preţioase, lână, păr, hârtie, grăsime de animale, covoare, lemn, cărbune, cărămizi, sticle, medicamente. După cum se observă, obiectul acestei tranzacţii îl reprezintă doar acele mărfuri care sunt standardizate. De asemenea, savanţii musulmani sunt, în unanimitate, de acord că mărfurile vândute prin Bai’ as-Selam trebuie să fie disponibile pe piaţă, dacă nu în permanenţă, măcar la data scadentă, când trebuie livrată marfa. Adică nu se pot vinde bunuri rare prin intermediul Bai’ as-Selam.

   O altă condiţie importantă referitoare la marfă este aceea că marfa produsă nu trebuie restrânsă în contract doar la o anumită zonă geografică, copac, clădire etc. Practic, în contract, marfa se descrie doar prin cantitate şi calitate, iar vânzătorul trebuie lăsat să-şi procure marfa de unde vrea. Vânzătorul nu trebuie să fie acelaşi cu producătorul mărfii, după cum se poate deduce din primul hadis citat. Însă în cazul în care vânzătorul este şi producător, acesta nu trebuie obligat să dea rodul unui anumit teren sau al unul anumit copac, deoarece în cazul în care el nu obţine producţia dorită, trebuie să aibă dreptul să cumpere din altă parte, pentru a putea livra marfa la timp. Şeykh Yusuf al-Qaradawi spunea referitor la această problemă:

„(…) Exista obiceiul plătirii în avans a rodului anumitor curmali, însă Profetul –Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască– le-a interzis acest lucru, din cauza riscurilor pe care le presupunea, întrucât se putea întâmpla ca recolta să fie compromisă din pricina unei boli ce i-ar fi putut lovi./ Formula cea mai potrivită pentru o astfel de tranzacţie este să nu se tocmească preţul unui anumit palmier sau al unui anumit lan cultivat cu grâu etc, ci numai cantitatea sau greutatea./ Dacă stâpânul palmierilor sau al pământului era în mod evident speculat, fiind constrâns de nevoie să accepte contractul, în acest caz prevalează afirmaţia că această practică este interzisă.”

Mai trebuie menţionat că valutele nu se pot vinde folosid Bai’ as-Selam. Valutele se schimbă doar folosind Bai’ as-Sarf, pentru a se evita Riba al-Fadl.

Condiţii referitoare la plată

Preţul trebuie plătit integral la momentul semnării contractului. Plata nu trebuie să fie neapărat în bani, ci poate şi fi în bunuri diferite de cele cumpărate. Cumpărătorul nu poate plăti 1 tonă de seminţe de grâu care urmează să fie semănate, iar apoi vânzătorul sa-i dea 5 tone de seminţe de grâu. În acest caz ar fi Riba al-Fadl.

exemplu de riba dobanda al fadl

În schimb cumpărătorul poate plăti cu bunuri cum ar fi utilaje agricole, sau alte bunuri diferite ca proprietăţi de cele cumpărate.

Condiţii referitoare la perioadă

Perioada începe de la momentul semnării contractului şi se încheie la momentul livrării mărfii. Data la care trebuie făcută livrarea trebuie stabilită cu exactitate, după cum se poate reiese din al doilea hadis citat anterior. Nu se acceptă formule care sunt neclare, deoarece acestea sunt Gharar şi pot duce la dispute între comercianţi. De exemplu, nu sunt permise menţiuni de genul: „când se coace fructul”, „după treieratul recoltei” etc.

Condiţii referitoare la locul livrării

Locul livrării trebuie stabilit cu exactitate, în aşa fel încât să se elimine orice ambiguitate. Totuşi, în cazul în care locul livrării nu este menţionat în contract, în baza deducţiei logice, locul livrării este acelaşi cu locul semnării contractului.

Condiţii referitoare la nelivrarea mărfii la data limită

Deoarece plăteşte în avans, cumpărătorul va dori să se asigure că vânzătorul prezintă credibilitate. De aceea cumpărătorul poate să-i ceară vânzătorului să pună ceva gaj. Gajul este permis în Bai’ as-Selam. Însuşi profetul Muhammad (saws) a recurs la utilizarea gajului în tranzacţiile sale comerciale:

„Narat de al-Amash: Discutam acasă la Ibrahim despre gaj în Selam.  El (Ibrahim) a spus că Aisha a zis: «Profetul a cumpărat pe datorie nişte mâncare de la un evreu, iar plata trebuia făcută după o numită perioadă; el (Profetul) a pus gaj armura de fier»”[3]

La data livrării, este posibil ca vânzătorul să nu aibe marfa integral sau parţial la calitatea cerută de cumpărător. În acest caz el poate achiziţiona marfa din altă parte pentru a-şi îndeplini datoriile contractuale. Dacă la data livrării, vânzătorul nu se prezintă cu marfa la calitatea din contract, cumpărătorul are trei opţiuni:

-        îşi poate cere banii înapoi;

-        să-l păsuiască pe vânzător şi să aştepte până când vânzătorul poate pune la dispoziţie bunul promis;

-        prin acordul ambelor părţi, vânzătorul îi poate pune la dispoziţie o altă marfă.

Modalităţi de punere în practică

Bai’ as-Selam este la bază o tranzacţie comercială, dar întrebarea este: Cum reuşesc băncile islamice, în zilele noastre, să folosească această tranzacţie?  Băncile islamice au practic 3 modalităţi de a se folosi de Bai’ as-Selam:

Banca desemnează un agent

Ar fi complicat pentru o bancă să cumpere bunurile, să le depoziteze, iar apoi să le vândă. Asta ar însemna costuri suplimentare cu depozitarea, cu oameni specializaţi în verificarea calităţii fiecărui bun etc. Pentru a evita aceste costuri banca încheie două contracte cu vânzătorul. De obicei, vânzătorul este producătorul bunului, aşa că acesta are atât mijloacele de depozitare a bunurilor, cât şi pregătirea necesară. Aşa că primul contract încheiat cu vânzătorul este cel de Bai’ as-Selam. La data livrării banca încheie cu vânzătorul cel de-al doilea contract, contractul de reprezentare. Prin acest contract vânzătorul devine agentul/reprezentantul băncii care se ocupă de depozitarea şi vânzarea bunurilor către o terţă parte. După vânzarea mărfii, banca îi dă agentului remuneraţia (salariul/comisionul) pentru serviciile sale.

tranzactia as selam prin intermediul unui agent

Banca încheie două contracte Selam diferite

Banca încheie două contracte Selam în paralel. Într-unul din contracte banca este cumpărător, iar în celălalt este vânzător. Al doilea contract va avea aceeaşi dată de livrare ca primul contract Selam. Condiţia de bază este ca şi cele două contracte să nu depindă unul de celălalt.

tranzactia as-selam contracte in paralel

Conform Şaria, nu sunt permise două contracte în paralel şi nici vânzătorul nu are voie să vândă ceva ce nu deţine deja. Totuşi, întrebarea râmâne: „Cum se pot încheia două contracte Selam în parelel fără să se încalce Şaria?” Contractele de Selam şi Istisna’a sunt excepţii de la regulă. Practic, în aceste contracte vânzătorul nu vinde un obiect anume, ci vinde orice obiect care are anumite proprietăţi; vânzătorul are libertatea de a-şi procura bunul de unde vrea, fie îl produce, fie îl cumpără de pe piaţă.

Deci, în al doilea contract Selam este problema băncii de unde face rost de marfă: marfa poate proveni din primul contract Selam sau marfa poate fi cumpărată de pe piaţă. Atât timp cât cele două contracte Selam nu sunt legate între ele, cele două tranzacţii sunt permise. Adică nu trebuie să existe referiri de genul: „vând marfa de la furnizorul cutare”, „vând marfa din cutare contract Selam”, „marfa se livrează după ce este primită de la cutare vânzător” etc. Practic, în cel de al doilea contract Selam, banca nu vinde marfa din primul contract, ci vinde orice marfa se încadrează în condiţiile cerute de cumpărător. E problema băncii dacă marfa provine din primul contract Selam, dacă a produs-o sau dacă a achiziţionat-o în alt mod.

În cazul a două contracte Selam în paralel, este important de menţionat că vânzătorul din primul contract nu poate fi cumpărătorul din al doilea contract. Cumpărătorul trebuie neapărat să fie o terţă persoană. Adică cineva nu poate să vândă marfa băncii printr-un contract Selam, iar apoi să cumpere aceeaşi marfă de la bancă tot printr-un contract Selam.

Banca primeşte o promisiune de cumpărare

Banca în calitate de cumpărător primeşte o promisiune de cumpărare de la o terţă parte. Această terţă parte menţionează că va cumpăra la o anumită dată, un anumit produs de o anumită calitate şi cantitate. Aşa că banca încheie un contract Selam cu un vânzător ca să poată pune la dispoziţia terţei părţi marfă pe care o doreşte.

Avantajele Bai’ as-Selam

Bai’ as-Selam prezintă avantaje atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător:

  1. Micii producători agricoli sunt cel mai adesea în ipostaza vânzătorilor, aşa că aceştia beneficiază la timp de banii necesari pentru a investi în utilaje, în seminţe şi îngrăşăminte.
  2. Micii producători agricoli nu mai trebuie să se străduiască să caute vânzători după recoltare şi în felul acesta evită situaţiile în care ar putea să rămână cu producţia pe stoc sau să se strice o parte din producţie.
  3. Este o bună alternativă la creditul bancar cu dobândă. Dacă ar lua credit de la o bancă obişnuită, agricultorii ar trebui să plătească nu doar creditul, dar şi dobânda.
  4. Folosind două contracte Selam în paralel, băncile islamice pot obţine profituri din diferenţa de preţ (al doilea având un preţ mai mare decât primul). În acest fel se încurajează producţia agricolă: agricultorii primesc banii de care au nevoie pentru a-şi creşte culturile, iar consumatorii găsesc pe piaţă produsele agricole de care au nevoie.


[1] Sahih Bukhari, Cartea as-Salam (35), nr. 447

[2] Sahih Bukhari, Cartea as-Salam (35), nr. 443

[3] Sahih Bukhari, Cartea as-Salam (35), nr. 454