Definiţie şi permisivitate
În limba arabă cuvântul Istisna’a provine de la verbul „sana’a”, care înseamnă „a fabrica”. Istisna’a s-ar traduce ca „un
ordin de fabricare”.
În contractul Istisna’a cumpărătorul îi cere vânzătorului
să fabrice un anumit obiect sau să construiască o clădire, iar vânzătorul
trebuie să livreze ce a fabricat/construit după o anumită perioadă.
Istisna’a se
aseamănă mult cu Bai’ as-Selam. Diferenţa
dintre Istisna’a şi Bai’ as-Selam este că în cazul Istisna’a bunurile
tranzacţionate sunt fabricate, în timp ce bunurile tranzacţionate în Bai’
as-Selam sunt produse agricole sau materii prime neprelucrate. De asemenea, în
cazul Istisna’a preţul poate fi plătit în avans, în rate sau la livrare, însă
în Bai’ as-Selam plata se poate face doar integral şi în avans.
Referitor la permisibilitatea Istisna’a
în Şaria, majoritatea savanţilor sunt de părere că aceasta derivă din
permisibilitatea Bai’ as-Selam. În acest sens Mahmoud Amin El-Gamal, profesor
la la Rice University, menţiona:
„Majoritatea juriştilor
au dedus prin raţionament logic (Qiyas) şi prin binele provenit din lucrul
respectiv (Istihsan) că din permisibilitatea Selam rezultă permisibilitatea Istisna’a.”
De asemenea,
Muhammad Ayub preciza:
„Existenţa Istisna’a
este acceptată de savanţii în Şaria deoarece nu conţine nicio interdicţie,
aceasta (Istisna’a) a fost întotdeuna o practică obişnuită pentru oameni şi
deoarece (Istisna’a) este o uşurare pentru activităţile umane (din comeţ).”
Exită naraţiuni conform cărora însuşi profetul Muhammad
(saws) a dat cuiva ordin de fabricare (Istisna’a) a unui inel.
Istisna’a este folosită de băncile
islamice ca metodă de finanţate pentru proiecte mari: rafinarea pertrolului,
construirea de clădiri, vapoare etc. De asemenea, cu ajutorul Istisna’a băncile
islamice pot finanţa guvernele pentru construirea insfrastructurii (drumuri,
poduri, canalizări, centrale termice, hidrocentrale etc).
Sunt multe tranzacţii unde Istisna’a îşi
poate găsi utilizarea. De exemplu, înainte de revoluţia din ’89, o firmă a cerut finanţare de la Banca
Islamică din Qatar pentru a exporta minereuri de fosfat din Maroc în România.
Fosfatul era folosit pentru fabricarea de îngrăşăminte chimice. Firma urma să
plătească banca în îngrăşăminte, pe care banca le putea apoi vinde pe pieţele
internaţionale, iar diferenţa de preţ dintre banii obţinuţi din vânzare şi
banii daţi de bancă pentru finanţare avea să reprezinte profitul băncii. Soluţia
găsită a fost ca banca să încheie cu fabrica de îngrăşăminte un contract Istisna’a.
Odată vândute produsele, banca urma să-şi primească profitul.
Condiţiile pentru contractul Istisna’a
La fel ca şi în cazul Bai’ as-Selam, în contractul Istisna’a
sunt multe reguli care trebuie îndeplinite pentru ca Istisna’a să fie o tranzacţie
validă:
Condiţii referitoare la bunul fabricat/construit
În contract, trebuie stabilit cu
exactitate tipul bunului, cantitatea şi caracteristicile în aşa fel încât să nu
existe Gharar/ambiguitate.
Condiţia principală a contractului Istisna’a
este ca bunul vândut să fie neapărat un bun care a fost fabricat sau construit.
Adică bunul vândut în Istisna’a trebuie să fie făcut de om prin munca sa şi cu
materialele pe care le are la dispoziţie, nu sunt acceptate în tranzacţia Istisna’a
bunuri care sunt la discreţia elementelor naturii, ca de exemplu produse
porumbul (care nu depinde doar de munca omului, ci depinde de cantitatea de
precipitaţii, calitatea solului, gradul de poluare a aerului etc). Însă Istisna’a
se poate folosi pentru cumpărarea de conserve de porumb, deoarece acestea sunt
fabricate de om.
La fel ca şi în cazul Bai’ as-Selam,
vânzătorul nu trebuie neapărat să fie fabricantul sau constructorul bunului
tranzacţionat în Istisna’a. Vânzătorul poate fi şi un intermediar, banca
islamică fiind atât cumpărător (când cumpără bunul de la fabricant) sau
vânzător (când are un client care vrea să cumpere un bun care trebuie fabricat
sau construit). Deci, pot fi folosite două contracte Istisna’a în paralel. De
asemenea în Istisna’a fabricantul sau constructorul poate folosi materie primă
de la alte fabrici, nu trebuie el să fabrice tot. Un bun poate fi vândut prin Istisna’a,
chiar dacă a fost doar asamblat de fabricant. Este important de menţionat că în
contractul Istisna’a, la fel ca şi în contractul Selam, bunul vândut nu se
identifică în particular ci prin specificaţii. Adică în contract nu se
precizează bunul (cumpăr maşina cutare, cumpăr casa cutare etc), ci se
precizează caracteristicile bunului (cumpăr maşina care are următoarele
proprietăţi, cumpăr casa care are următoarele proprietăţi).
Dacă în Bai’ as-Selam se tranzacţionau
bunuri fungibile (de exemplu grâu), care nu difereau mult între ele (grâul din
România nu diferă de grâul din Turcia), în Istisna’a se tranzacţionează bunuri
care pot să se diferenţieze între ele, deşi îndeplinesc aceleaşi proprietăţi
(două maşini pot avea aceleaşi proprietăţi, dar una poate fi mai fiabilă decât
cealaltă: depinde de experienţa fabricantului, timpul de fabricaţie, atenţia
acordată pentru fabricarea bunului etc). De aici rezultă şi diferenţă dintre
Bai’ as-Selam şi Istisna’a. În contractul Selam era suficient să se specifice
proprietăţile mărfii, însă în Istisna’a i se poate cere vânzătorului ca să fie
chiar el fabricantul. Muhammad Ayub scria referitor la aceasta:
„Nu este necesar
ca vânzătorul să fie cel care fabrică bunul, cu excepţia cazului în care
aceasta este menţionată în contract.(…)Vânzătorul/fabricantul şi-a îndeplinit
datoria dacă pune la dispoziţia [cumpărătorului] un bun care respectă specificaţiile,
cu excepţia cazului în care înţelegerea din contract a fost ca să fie cel care
a fabricat bunul.”
Mai trebuie menţionat că în Istisna’a
atât materia primă, cât şi forţa de muncă trebuie să fie ale fabricantului.
Dacă cumpărătorul îi pune la dispoziţie materia primă fabricantului şi
fabricantul îşi foloseşte doar abilităţile şi forţa de muncă, aceasta nu mai
este Istisna’a, ci este Ijarah.
Condiţii referitoare la plată
Preţul trebuie stabilit din momentul
semnării contractului, în aşa fel încât să nu existe Gharar/ambiguitate.
De asemenea, preţul se stabileşte prin
acordul ambelor părţi implicate în tranzacţie.
Dacă în Bai’ as-Selam preţul trebuia
neapărat plătit integral şi în avans la momentul semnării contractului, în Istisna’a
preţul poate fi plătit fie în avans, fie în mai multe tranşe, fie la momentul
livrării bunului, fie integral după o anumită perioadă de la semnarea
contractului.
Momentul plăţii depinde doar cum stabileşte
cumpărătorul cu vânzătorul. Evident că pentru a nu exista Gharar, trebuie
trecut cu exactitate în contract cât, cum şi când se va face plata.
În cazul în care cumpărătorul plăteşte în
avans, vânzătorul are dreptul să mai micşoreze preţul bunului.
Prin Istisna’a se pot fabrica bunuri a
căror durată de fabricare poate dura ani. De exemplu, un vapor poate fi construit
printr-un contract Istisna’a, iar procesul de construcţie poate dura chiar şi 2
ani. În tot acest timp preţul marerialelor necesare pentru construcţia
vaporului poate creşte. Aşa că în contractul Istisna’a preţul bunului poate fi
reajustat, prin consensul ambelor părţi.
Condiţii referitoare la perioadă
Perioada începe de la momentul semnării
contractului şi se încheie la momentul livrării bunului fabricat/construit. Perioada
pe care se încheie Istisna’a trebuie specificată cu exactitate în contract.
Condiţii referitoare la locul livrării
Una din condiţiile eliminării
Gharar/ambiguităţii din contractul Istisna’a este aceea de a stabili cu
exactitate locul livrării, în cazul în care bunul tranzacţionat nu este o
clădire.
Condiţii referitoare la nelivrarea bunului la data
limită
Contractul Istisna’a poate fi anulat doar
de cumpărător, atât timp cât nu a început procesul de fabricaţie/construcţie.
Dacă procesul de fabricaţie/construcţie a început, contractul poate fi anulat
doar prin înţelegerea ambelor părţi. Prin înţelegerea părţilor, se poate
include în contractul Istisna’a o clauză de penalizare dacă vânzătorul întârzie
şi nu livrează bunul fabricat la data limită. Penalizarea se aplică doar dacă
nu este vorba de force majeure.
Penalizarea nu este o sumă are se adaugă
la valoarea contractului, deoarece aceasta ar fi Riba. Amintim că penalizarea
se introduce în contract doar cu acordul ambelor părţi la momentul semnării
contractului. Penalizarea este scăderea unei anumite sume din valoarea
contractului pentru fiecare zi de întârziere. Această penalizare este permisă
deoarece în Istisna’a întârzierea este doar din cauza muncii şi elanului
fabricantului. Ca şi în cazul Selam, în Istisna’a se accepă ca vânzătorul să
pună gaj, iar în cazul acesta se dovedeşte de rea credinţă, gajul poate fi
vândut.
Băncile islamice pot folosi Istisna’a la
fel ca pe Bai’ as-Selam. Însă în
majoritatea situaţiilor băncile islamice folosesc contracte Istisna’a în
paralel. Pentru o mai bună înţelegere, putem lua urmatorul exemplu fictiv de
două contracte Istisna’a în paralel:
Un armator doreşte să cumpere un vapor.
Deoarece nu are suficienţi bani, acesta merge la banca islamică. Banca islamică
încheie două contracte Istisna’a în paralel. În primul contract banca este
cumpărător, iar şantierul naval este vânzător. În al doilea contract banca este
vânzător, iar armatorul este cumpărător. Data de livrare a primului contract
coincide cu data de livrare în cel de-al doilea contract.