Istisna'a

Definiţie şi permisivitate

În limba arabă cuvântul Istisna’a provine de la verbul „sana’a”, care înseamnă  „a fabrica”. Istisna’a s-ar traduce ca „un ordin de fabricare”.

        În contractul Istisna’a cumpărătorul îi cere vânzătorului să fabrice un anumit obiect sau să construiască o clădire, iar vânzătorul trebuie să livreze ce a fabricat/construit după o anumită perioadă.

Istisna’a se aseamănă mult cu Bai’ as-Selam. Diferenţa dintre Istisna’a şi Bai’ as-Selam este că în cazul Istisna’a bunurile tranzacţionate sunt fabricate, în timp ce bunurile tranzacţionate în Bai’ as-Selam sunt produse agricole sau materii prime neprelucrate. De asemenea, în cazul Istisna’a preţul poate fi plătit în avans, în rate sau la livrare, însă în Bai’ as-Selam plata se poate face doar integral şi în avans.


Referitor la permisibilitatea Istisna’a în Şaria, majoritatea savanţilor sunt de părere că aceasta derivă din permisibilitatea Bai’ as-Selam. În acest sens Mahmoud Amin El-Gamal, profesor la la Rice University, menţiona:

„Majoritatea juriştilor au dedus prin raţionament logic (Qiyas) şi prin binele provenit din lucrul respectiv (Istihsan) că din permisibilitatea Selam rezultă permisibilitatea Istisna’a.”

De asemenea, Muhammad Ayub preciza:

„Existenţa Istisna’a este acceptată de savanţii în Şaria deoarece nu conţine nicio interdicţie, aceasta (Istisna’a) a fost întotdeuna o practică obişnuită pentru oameni şi deoarece (Istisna’a) este o uşurare pentru activităţile umane (din comeţ).”

Exită naraţiuni conform cărora însuşi profetul Muhammad (saws) a dat cuiva ordin de fabricare (Istisna’a) a unui inel.

Istisna’a este folosită de băncile islamice ca metodă de finanţate pentru proiecte mari: rafinarea pertrolului, construirea de clădiri, vapoare etc. De asemenea, cu ajutorul Istisna’a băncile islamice pot finanţa guvernele pentru construirea insfrastructurii (drumuri, poduri, canalizări, centrale termice, hidrocentrale etc).

Sunt multe tranzacţii unde Istisna’a îşi poate găsi utilizarea. De exemplu, înainte de revoluţia din ’89, o firmă a cerut finanţare de la Banca Islamică din Qatar pentru a exporta minereuri de fosfat din Maroc în România. Fosfatul era folosit pentru fabricarea de îngrăşăminte chimice. Firma urma să plătească banca în îngrăşăminte, pe care banca le putea apoi vinde pe pieţele internaţionale, iar diferenţa de preţ dintre banii obţinuţi din vânzare şi banii daţi de bancă pentru finanţare avea să reprezinte profitul băncii. Soluţia găsită a fost ca banca să încheie cu fabrica de îngrăşăminte un contract Istisna’a. Odată vândute produsele, banca urma să-şi primească profitul.

Condiţiile pentru contractul Istisna’a

La fel ca şi în cazul Bai’ as-Selam, în contractul Istisna’a sunt multe reguli care trebuie îndeplinite pentru ca Istisna’a să fie o tranzacţie validă:

Condiţii referitoare la bunul fabricat/construit

În contract, trebuie stabilit cu exactitate tipul bunului, cantitatea şi caracteristicile în aşa fel încât să nu existe Gharar/ambiguitate.

Condiţia principală a contractului Istisna’a este ca bunul vândut să fie neapărat un bun care a fost fabricat sau construit. Adică bunul vândut în Istisna’a trebuie să fie făcut de om prin munca sa şi cu materialele pe care le are la dispoziţie, nu sunt acceptate în tranzacţia Istisna’a bunuri care sunt la discreţia elementelor naturii, ca de exemplu produse porumbul (care nu depinde doar de munca omului, ci depinde de cantitatea de precipitaţii, calitatea solului, gradul de poluare a aerului etc). Însă Istisna’a se poate folosi pentru cumpărarea de conserve de porumb, deoarece acestea sunt fabricate de om.

La fel ca şi în cazul Bai’ as-Selam, vânzătorul nu trebuie neapărat să fie fabricantul sau constructorul bunului tranzacţionat în Istisna’a. Vânzătorul poate fi şi un intermediar, banca islamică fiind atât cumpărător (când cumpără bunul de la fabricant) sau vânzător (când are un client care vrea să cumpere un bun care trebuie fabricat sau construit). Deci, pot fi folosite două contracte Istisna’a în paralel. De asemenea în Istisna’a fabricantul sau constructorul poate folosi materie primă de la alte fabrici, nu trebuie el să fabrice tot. Un bun poate fi vândut prin Istisna’a, chiar dacă a fost doar asamblat de fabricant. Este important de menţionat că în contractul Istisna’a, la fel ca şi în contractul Selam, bunul vândut nu se identifică în particular ci prin specificaţii. Adică în contract nu se precizează bunul (cumpăr maşina cutare, cumpăr casa cutare etc), ci se precizează caracteristicile bunului (cumpăr maşina care are următoarele proprietăţi, cumpăr casa care are următoarele proprietăţi).

Dacă în Bai’ as-Selam se tranzacţionau bunuri fungibile (de exemplu grâu), care nu difereau mult între ele (grâul din România nu diferă de grâul din Turcia), în Istisna’a se tranzacţionează bunuri care pot să se diferenţieze între ele, deşi îndeplinesc aceleaşi proprietăţi (două maşini pot avea aceleaşi proprietăţi, dar una poate fi mai fiabilă decât cealaltă: depinde de experienţa fabricantului, timpul de fabricaţie, atenţia acordată pentru fabricarea bunului etc). De aici rezultă şi diferenţă dintre Bai’ as-Selam şi Istisna’a. În contractul Selam era suficient să se specifice proprietăţile mărfii, însă în Istisna’a i se poate cere vânzătorului ca să fie chiar el fabricantul. Muhammad Ayub scria referitor la aceasta:

„Nu este necesar ca vânzătorul să fie cel care fabrică bunul, cu excepţia cazului în care aceasta este menţionată în contract.(…)Vânzătorul/fabricantul şi-a îndeplinit datoria dacă pune la dispoziţia [cumpărătorului] un bun care respectă specificaţiile, cu excepţia cazului în care înţelegerea din contract a fost ca să fie cel care a fabricat bunul.”

Mai trebuie menţionat că în Istisna’a atât materia primă, cât şi forţa de muncă trebuie să fie ale fabricantului. Dacă cumpărătorul îi pune la dispoziţie materia primă fabricantului şi fabricantul îşi foloseşte doar abilităţile şi forţa de muncă, aceasta nu mai este Istisna’a, ci este Ijarah.

Condiţii referitoare la plată

Preţul trebuie stabilit din momentul semnării contractului, în aşa fel încât să nu existe Gharar/ambiguitate.

De asemenea, preţul se stabileşte prin acordul ambelor părţi implicate în tranzacţie.

Dacă în Bai’ as-Selam preţul trebuia neapărat plătit integral şi în avans la momentul semnării contractului, în Istisna’a preţul poate fi plătit fie în avans, fie în mai multe tranşe, fie la momentul livrării bunului, fie integral după o anumită perioadă de la semnarea contractului.

Momentul plăţii depinde doar cum stabileşte cumpărătorul cu vânzătorul. Evident că pentru a nu exista Gharar, trebuie trecut cu exactitate în contract cât, cum şi când se va face plata.

În cazul în care cumpărătorul plăteşte în avans, vânzătorul are dreptul să mai micşoreze preţul bunului.

Prin Istisna’a se pot fabrica bunuri a căror durată de fabricare poate dura ani. De exemplu, un vapor poate fi construit printr-un contract Istisna’a, iar procesul de construcţie poate dura chiar şi 2 ani. În tot acest timp preţul marerialelor necesare pentru construcţia vaporului poate creşte. Aşa că în contractul Istisna’a preţul bunului poate fi reajustat, prin consensul ambelor părţi.

Condiţii referitoare la perioadă

Perioada începe de la momentul semnării contractului şi se încheie la momentul livrării bunului fabricat/construit. Perioada pe care se încheie Istisna’a trebuie specificată cu exactitate în contract.

Condiţii referitoare la locul livrării

Una din condiţiile eliminării Gharar/ambiguităţii din contractul Istisna’a este aceea de a stabili cu exactitate locul livrării, în cazul în care bunul tranzacţionat nu este o clădire.

Condiţii referitoare la nelivrarea bunului la data limită

Contractul Istisna’a poate fi anulat doar de cumpărător, atât timp cât nu a început procesul de fabricaţie/construcţie. Dacă procesul de fabricaţie/construcţie a început, contractul poate fi anulat doar prin înţelegerea ambelor părţi. Prin înţelegerea părţilor, se poate include în contractul Istisna’a o clauză de penalizare dacă vânzătorul întârzie şi nu livrează bunul fabricat la data limită. Penalizarea se aplică doar dacă nu este vorba de force majeure.

Penalizarea nu este o sumă are se adaugă la valoarea contractului, deoarece aceasta ar fi Riba. Amintim că penalizarea se introduce în contract doar cu acordul ambelor părţi la momentul semnării contractului. Penalizarea este scăderea unei anumite sume din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere. Această penalizare este permisă deoarece în Istisna’a întârzierea este doar din cauza muncii şi elanului fabricantului. Ca şi în cazul Selam, în Istisna’a se accepă ca vânzătorul să pună gaj, iar în cazul acesta se dovedeşte de rea credinţă, gajul poate fi vândut.

Băncile islamice pot folosi Istisna’a la fel ca pe Bai’ as-Selam. Însă în majoritatea situaţiilor băncile islamice folosesc contracte Istisna’a în paralel. Pentru o mai bună înţelegere, putem lua urmatorul exemplu fictiv de două contracte Istisna’a în paralel:

Un armator doreşte să cumpere un vapor. Deoarece nu are suficienţi bani, acesta merge la banca islamică. Banca islamică încheie două contracte Istisna’a în paralel. În primul contract banca este cumpărător, iar şantierul naval este vânzător. În al doilea contract banca este vânzător, iar armatorul este cumpărător. Data de livrare a primului contract coincide cu data de livrare în cel de-al doilea contract.