Musharaka si Mudaraba

Muşaraka

Muşaraka înseamnă în limba arabă „parteneriat”. Muşaraka / Parteneriatul este o asociere între două sau mai multe persoane pentru crearea unui lucru, iar partenerii participă în proporţii diferite cu muncă, decizii şi capital. Partenerii împart atât profitul, cât şi pierderile. De exemplu, două sau mai multe persoane pot intra într-un contract de parteneriat pentru  a crea o firmă. Parteneri pot aduce capital în proporţii diferite, muncesc împreună şi iau decizii pentru bunul mers al firmei.

Un alt exemplu de parteneriat ar fi acela în care două companii pot crea un parteneriat pentru o anumită perioadă de timp pentru a duce la bun sfârşit un anumit proiect. O companie de construcţii intră în parteneriat cu o companie de proiectare pentru a realiza împreună o cale ferată. După cum se poate observa,  tipurile de pateneriat sunt foarte variate. De obicei băncile islamice intră în parteneriat cu clienţii pentru reliazarea unei companii sau a unui proiect. De asemenea, Banca islamică şi clientul aduc capital, au drepul de a lua decizii şi de a participa la bunul mers al firmei sau al proiectului. Banca islamică împarte cu clientul ei atât venitul, cât şi pierderile, atunci când acestea există.

Băncile islamice mai folosesc şi un anumit parteneriat, numit: „Muşaraka mutanaqisa”. Muşaraka înseamnă „parteneriat”, iar mutanaqisa înseamnă „care scade”. Adică Muşaraqa mutanaqisa este un „parteneriat care scade”. Prin acest tip special de contract banca intră în parteneriat cu clientul, însă la momentul semnării contractului banca promite să vândă treptat partea ei clientului, la un anumit preţ şi după un program prestabilit. Mai exact, clientul cumpără treptat partea deţinută de bancă, până când ajunge să fie unicul proprietar. De exemplu o persoană vrea să cumpere o casă. Pentru aceasta merge la bancă şi încheie un contract Muşaraka mutanaqisa cu banca. Clientul respectiv şi banca cumpără o casă, din care banca deţine 90%, iar clientul 10%. Banca închiriază clientului partea pe care o deţine. În fiecare lună, clientul va plăti băncii chiria pentru partea ei plus o anumită sumă pentru a cumpăra partea băncii. Până la finalul contractului, clientul cumpără treptat partea deţinută de bancă şi devine singurul proprietar al casei.

Pentru clienţi avantajele Muşaraka sunt evidente, doarece dacă există profit, acesta este împărţit cu banca, la fel ca şi în cazul pierderilor care sunt împărţite cu banca. Adică dacă banca a contribuit cu 70% din capital la crearea unui proiect, iar clientul băncii a contribuit cu 30%, aceasta înseamnă că în cazul în care se înregistrează pierderi, banca suportă 70% din ele, iar clientul doar 30%. Dacă acel client ar fi luat un credit cu dobândă de la o bancă convenţională pentru acelaşi proiect, în cazul perderilor clientul ar fi suportat 100% din pierderi şi, în plus, ar fi trebuit să dea înapoi băncii şi banii împrumutaţi şi dobândă la banii împrumutaţi.

Penru bancă, Muşaraka este un produs bancar cu grad mare de risc: nu se ştie dacă obţine sau nu profit, clientul/partenerul băncii trebuie să fie onest (există riscul ca acesta să raporteze venituri mai mici pentru a da mai puţini bani băncii) etc.

Din păcate, datorită riscurilor pe care le presupune, Muşaraka este este utilizată la scară mică de către băncile islamice. Acestea folosesc de obicei Muşaraka pentru tranzacţii comerciale pe termen scurt, acolo unde rezultatele şi profitul este uşor previzibile.

Muşaraka este guvernată de multe reguli, cele mai importante dintre ele fiind:

Distribuirea profitului

În Muşaraka profitul se împarte în funcţie de cum stabilesc cei doi parteneri. Potrivit înţelegerii iniţiale, fiecărui partener îi revine un procent din profitul obţinut[1]. În cazul unui partener inactiv (adică unui partener care participă doar cu capital, fără să se implice prin muncă sau în managementul firmei) partea lui din profit nu trebuie să depăşească procentul capitalului investit de el. Adică dacă un partener inactiv a avut aport de capital de 30% într-un proiect, rata profitului care îi revine lui nu trebuie să depăşească 30%.

Este important de menţionat că rata profitului care îi revine fiecărui partener se calculează în funcţie de profitul net. De asemenea, nu este obligatoriu ca rata profitului să fie egală cu rata aportului de capital. De exemplu, dacă un partener aduce doar 20% din capital, dar el face 70% din muncă, atunci are tot dreptul să pretindă o rată a profitului mai mare de 20%. Niciun partener nu are dreptul să primească o sumă fixă lunară, indiferent dacă există sau nu profit. Această sumă ar fi precum Riba.

Distribuirea pierderii

Pierderile sunt împărţite doar în funcţie de aportul fiecărui partener la capital. Adică un partener care deţine 40% din capitalul firmei, va suferi 40% din pierderi.

Referitor la împărţirea profitului şi a pierderii, Ali bin Abi Talib, companionul profetului Muhammad (saws) a spus:

„Profitul se împarte în funcţie de cum s-a stabilit în contract, în timp ce pierderea se împarte în funcţie de contribuţia la capital”[2]

Mudaraba

Mudaraba este un tip special de parteneriat. În Mudaraba unul din parteneri pune la dispoziţie 100% din capital (finanţator/ rabb-ul-mal), iar celălalt partener pune la dispoziţie 100% din muncă şi management (partener muncitor/ mudarib). Mai simplu spus: un partener pune la dispoziţie tot capitalul, iar celălalt pune la dispoziţie toată munca. Pentru a înţelege mai bine ar trebui să traducem termenii din limba arabă. Rabb-ul-mal se traduce ca „stăpânul avuţiei” sau „stăpânul capitalului”. Cuvântul Mudarib vine de la verbul „daraba” care are mai multe sensuri, printre care şi „a înmulţi”. Deci mudarib-ul este cel care prin munca lui face ca banii investiţi de rabb-ul-mal să se înmulţească, prin profitul pe care îl obţine.

Pentru ca un contract de Mudaraba să fie valid trebuie ca valoarea exactă a capitalului să fie ştiută la momentul întocmirii contractului. Dacă valoarea capitalului este nesigură sau neştiută, atunci contractul nu este valid. Nu există nicio restricţie referitoare la numărul de persoane din contractul de Mudaraba. Poate fi unul sau pot fi mai multi finanţatori (rab-al-mal) şi/sau unul sau mai mulţi parteneri muncitori (mudarib).

Managementul şi munca sunt în exclusivitatea treaba Mudarib-ului. Finanţatorul poate să-i impună mudarib-ului anumite condiţii prin contract, însă nu are voie să intervină în activitatea de zi cu zi a maudarib-ului. Trebuie menţionat faptul că mudarib-ul are dreptul să numească agenţi care să îndeplinească anumite sarcini în locul său.

Regulile de împărţire ale profitului şi pierderilor sunt asemanatoare cu cele de la Muşaraka:

Distribuirea profitului

Profitul se distribuie în funcţie de cum se înţeleg partenerii la momentul semnării contractului.

Distribuirea pierderii

Pierderile sunt suportate integral de finanţator (rabb-ul-mal), în timp ce mudarib-ul pierde timpul şi toată munca depusă , fără să primească vreo remuneraţie.

Băncile islamice folosesc contractul de Mudaraba în două sensuri, fie ca rab-ul-mal atunci când finanţează un antreprenor, fie ca mudarib atunci când investeşte banii primiţi de la cei care depun banii în bancă.

Din păcate, din cauza riscului pe care îl presupune, băncile islamice folosesc rar Mudaraba ca metodă de a finanţa antreprenorii. De obicei, folosesc Mudaraba ca metodă de finanţare în proiecte comerciale, acolo unde profitul este uşor de prevăzut.



[1] Muhammad Imran Ashraf  Usmani, Meezan Bank’s Guide to Islamic Banking, Editura Darul-Ishaat, Karachi, 2002, p. 81. http://www.meezanbank.com/docs/s4c13.pdf

[2] Shawkani, Nayl al-Awtar, V, p. 266. Preluat după Abdullah Saeed, Islamic Banking and Interest – A Study of prohibition of Riba and its Contemporary Interpretation, Leiden, Netherlands, 1999, p. 62.

http://books.google.ro/books?id=a3Kx-C25dZgC&dq