Zakat‎ > ‎

Zakat al-Fitr

Definiţie

Zakat ul-fitr reprezinta un tip de sadaqah si trebuie platit de orice musulman, tanar sau varstnic, barbat sau femeie, liber sau sclav, la sfarsitul lunii postului (Ramadan).

Al-Bukhari si Muslim au relatat de la Ibn ‘Umar ca el a spus : “Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a poruncit fiecarui musulman, tanar sau varstnic, barbat sau femeie, daruirea unui sa’l de curmale si a unei sa’ de orz drept zakat ul-fitr.

Scopul daruirii Zakat ul-Fitr

Zakat ul-fitr a devenit obligatoriu incepand cu luna Sha’ban a celui de-al doilea an hijrah. Scopul sau este curatarea celui care posteste de orice fapta sau vorba necuviincioasa si ajutorarea saracilor si a celor aflati in nevoi. Aceasta are la baza relatarea lui Abu Dawud, Ibn Majah si ad-Daraqutni, preluata de la Ibn ‘Abbas. Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a poruncit zakat ul-fitr celui care posteste drept pavaza impotriva oricarei fapte sau vorbe nepotrivite si oferirea de hrana nevoiasilor. Este acceptata drept zakah de la persoana care o plateste inainte de rugaciunea de sarbatoare (‘id salah) si drept sadaqah daca este platita dupa [aceasta] rugaciune.

Cine trebuie sa plateasca Zakat ul-Fitr

Zakat ul-fitr este obligatoriu pentru orice musulman liber care are o sa’ de curmale sau orz si caruia nu-i trebuie nici lui si nici familiei sale pe durata unei zile si a unei nopti. Fiecare musulman liber trebuie sa ofere zakat ul-fitr pentru sine, sotia sa, copiii si servitorii sai.

Cantitatea de Zakat ul-Fitr

Cantitatea obligatorie de zakat ul-fitr este de o sa’  [1]de grau, orz, stafide, branza uscata de vaca (aqit), orez, grau sau alte produse asemanatoare considerate alimente de baza (qut). Abu Hanifah a spus ca este permisa oferirea valorii echivalente a zakat ul-fitr  si ca in cazul in care platitorul ofera grau, este suficienta o jumatate de sa’. Abu Sa’id al-Khudri a relatat : “In timpul vietii Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) noi obisnuiam sa oferim drept zakat ul-fitr  fie o sa’ de mancare, fie o sa’ de branza uscata de vaci, orz, curmale sau stafide, in numele fiecarui copil, varstnic, om liber (n.t., care anterior fusese sclav) sau sclav. Si am continuat sa facem astfel pana cand Mu’awiyyah a sosit la noi sa faca pelerinajul (hajj) si s-a adresat multimii de la amvon, spunandu-le : ‘Am observat ca doua mudd [2]de grau in Siria echivaleaza cu o sa’ de curmale.’ [Si] oamenii au acceptat acest lucru.” In ciuda acestui lucru, Abu Sa’id a afirmat : “Am continuat sa ofer asa cum eram obisnuit sa o fac, adica o sa’, toata viata mea.” Aceasta relatare este retinuta de majoritatea relatatorilor de hadisuri. At-Tirmidhi a remarcat : “Unii savanti au oferit o sa’din fiecare aliment [acceptat ca practica autentica].” Ash-Shaf’i si Ishaq au sustinut acest punct de vedere, insa alti invatati au oferit cate o sa’ din fiecare aliment, cu exceptia graului, pentru care este suficienta o jumatate de sa’. Aceasta este opinia lui Sufyan, Ibn al-Mubarak si a invatatilor din Hufah.

Cand trebuie platit Zakat ul-Fitr

Juristii au cazut de acord ca zakat ul-fitr trebuie platit la sfarsitul Ramadanului. In orice caz, ei difera in ceea ce priveste momentul exact.

Ath-Thauri, Ahmad, Ishaq si ash-Shaf’i (in ultima sa opinie), precum si Malik (intro documentatie a sa) sustin ca timpul cand trebuie oferit este apusul Soarelui din noaptea in care se termina postul, deoarece acesta este momentul cand se termina postul lunii Ramadan. Abu Hanifah, al-Layth, ash-Shafi’i (in opinia sa de baza) si cea de-a doua documentatie a lui Malik sustin ca zakat ul-fitr trebuie oferit la inceputul diminetii (fajr) zilei de sarbatoare (‘id).

Aceste doua opinii diferite capata relevanta daca un bebelus este nascut dupa apusul Soarelui sau inainte de rasaritul zilei de sarbatoare, caz in care s-ar pune intrebarea daca zakat ul-fitreste obligatorie sau nu pentru nou-nascut. Conform primului punct de vedere, nu este, din moment ce nasterea s-a produs dupa timpul recomandat, insa in conformitate cu ce-a de-a doua opinie nasterea a avut loc in intervalul respectiv de timp.

Plata in avans a Zakat ul-Fitr

Majoritatea invatatilor considera permisa plata zakat ul-fitr cu o zi sau doua inainte de sarbatoare (‘id). Ibn ‘Umar a relatat ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a poruncit sa onoreze zakat ul-fitr inainte ca oamenii sa se adune pentru rugaciunea de sarbatoare. Nafi’ a relatat ca ‘Umar obisnuia sa o plateasca cu o zi sau doua inainte de sfarsitul lunii Ramadan. In orice caz, invatatii au opinii diferite in ceea ce priveste perioada de timp. Conform lui Abu Hanifah este permisa plata sa chiar inainte de Ramadan. Ash-Shaf’i considera ca acest lucru se poate face la inceputul Ramadanului. Malik si Ahmed (in binecunoscutul sau punct de vedere) sustin ca este permisa plata numai cu una sau doua zile in avans.

Fondatorii celor patru scoli islamice de jurisprudenta acceptate sunt de acord ca zakat ul-fitrnu se anuleaza pur si simplu prin neplata sa la o anumita data. Daca ne gasim in aceasta situatie, el se transforma in datorie pana cand debitorul o stinge. De asemenea, ei sunt de acord ca nu este permisa intarzierea sa pana in ziua de sarbatoare, desi Ibn Sirin si an-Nakha’i spun ca se poate proceda in acest mod. Ahmad spune : “Sper ca nu este nimic rau [in intarzierea platii].” Ibn Raslan afirma ca exista un consens asupra faptului ca plata sa nu poate fi amanata din cauza ca este un tip de zakah. Drept urmare, orice amanare este un pacat asa cum este si cel care rezulta din amanarea rugaciunii fara niciun motiv serios. Aceasta este demonstrata de urmatoarea relatare : “Daca o persoana plateste zakat ul-fitr inainte de salah, ii este considerat un zakah acceptat. Daca, insa, il plateste dupa salah, este considerat o sadaqah normala.”

Impartirea Zakat ul-Fitr

Distribuirea zakat ul-fitr se face similar zakah, adica el se ofera celor opt categorii de beneficiari mentionati in versetul : “Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror inimi se aduna [intru credinta], pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul aflat pe drum.” (at-Taubah : 60) Categoria saracilor este, insa, considerata cea mai adecvata. Aceasta se bazeaza pe relatarea : “Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a poruncitzakat ul-fitr celui care posteste drept pavaza impotriva oricarei fapte sau vorbe nepotrivite si oferirea de hrana nevoiasilor.”

Distribuirea Zakat ul-Fitr  nemusulmanilor [Dhimmi]

Az-Zuhri, Abu Hanifah, Muhammed si Ibn Shubrumah au permis acest lucru. Allah Preainaltul spune : “Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti.” (al-Mumtahanah : 8)

Alte contributii din venituri

In afara deZakat ul-Fitr  exista si alte contributii din venituri ?

Islamul priveste averea in mod realist, considerand-o un aspect esential al vietii si principalul mijloc de intretinere al oamenilor si grupurilor de oameni. Allah Preainaltul ne porunceste : “Si nu incredintati celor nepriceputi averile voastre, pe care Allah le-a facut pentru voi mijloc de trai … ” (an-Nisa’ : 5) Aceasta practic inseamna ca rolul averii este acela de a satisface trebuintele de baza, precum hrana, imbracamintea, locuinta si altele strict necesare si de a fi redistribuita astfel incat nimeni sa nu se simta pierdut, uitat sau lasat fara niciun sprijin. Cea mai buna modalitate de redistribuire a sa, pentru realizarea acestei cerinte este zakat-ul. El nici nu jecmaneste averea cuiva, dar in acelasi timp asigura satisfacerea nevoilor primare ale saracilor, usurandu-le viata grea si alinandu-le suferinta cauzata de lipsuri. Zakat-ul nu este o favoare (minnah) pe care cei bogati o fac sarmanilor; mai degraba este o obligatie (haqq) pe care Allah Preainaltul a instituit-o asupra persoanelor bogate fata de cele sarace, obligatie care se poate indeplini prin redistribuirea averii catre nevoiasi. Astfel, scopul nobil al averii si bogatiei este indeplinit, in sensul ca ele nu apartin in mod exclusiv celor bogati, ci atat lor, cat si saracilor. Iar acest lucru este clar, raportandu-ne la intelepciunea divina de impartire a prazilor de razboi (fay’). Allah Preainaltul ne avertizeaza : “ … pentru ca [prazile] sa nu se schimbe doar intre cei bogati dintre voi …” (al-Hasr : 7) Aceasta inseamna ca ele presupun o distribuire intre bogat si sarac, nefiind o afacere intre cei bogati. Zakat-ul reflecta sarcina impusa asupra averii celor care au posibilitatea de plata, el fiind folosit pentru satisfacerea trebuintelor de baza ale saracilor si celor cu nevoi, astfel incat ei sa poata sa stea departe de infometare, putand sa se bucure de o siguranta, in general de un trai decent. Daca zakat-ul nu este suficient pentru a le usura conditia, celor bogati li se pot solicita contributii suplimentare. Cat de mult, nu este specificat, insa nivelul lor se va determina [in functie de] nevoile saracilor.

In interpretarea al-Baqarah : 177, al-Qurtubi a spus : “Cuvintele lui Allah Preainaltul : ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ dau credit celor care sustin ca, in afara de zakat, mai exista si o alta impunere a surplusului, cunoscuta sub numele de ad-dir.” Altii sunt de parere ca versetul anterior se refera la zakat-ul obligatoriu. Conform relatarii lui ad-Daraqutni, de la Fatima bint Qais, primul punct de vedere este mai indreptatit. Ea a spus : “Intr-adevar, in acest caz exista o obligatie a proprietarului, alta decat zakat-ul poruncit.” Apoi el a recitat urmatorul verset din Coran : “Cuviosia nu sta in a va intoarce fetele spre Rasarit sau spre Apus, ci cuviosia este a crede in Allah si in Ziua de Apoi, in ingeri, in Carte si in profeti, a da din avere - in pofida iubirii pentru ea - rudelor, orfanilor, sarmanilor, calatorului, cersetorului si pentru rascumpararea robilor …” (al-baqara : 177). Ibn Majah au inregistrat aceasta in a sa Sunan, iar at-Tirmidhi in Jami’. Cel din urma a spus ca Ibn Majah are un lant de relatatori diferit de al sau. Suplimentar, Abu Hamza si Maymun al-‘A’war considera lantul de relatatori al lui Ibn Majah ca fiind lipsit de credibilitate. Acest hadis a fost relatat de catre Bayan si Isma’il ibn Salim de la ash-Shu’bi, care a spus ca [lantul de relatatori] este bun.

Cel din urma a notat : “Daca asupra autenticitatii sale planeaza vreo umbra de indoiala, ea isi are sursa in contextul versetului [al-baqara : 177]. Prin sintagma : ‘… a implini Rugaciunea, a da dania [zakat]’, Allah Preainaltul mentioneaza zakat-ul impreuna cu rugaciunea, ceea ce demonstreaza faptul ca ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ nu vizeaza zakat-ul obligatoriu, deoarece aceasta ar conduce la o exprimare redundanta in verset - si Allah Preainaltul stie cel mai bine.”

Savantii sunt de acord ca daca apare o nevoie, chiar si dupa ce zakat-ul a fost platit, comunitatea musulmana trebuie sa se implice pentru rezolvarea sa.

Malik a spus : “Este o obligatie a oamenilor sa-i rascumpere pe cei care sunt luati prizonieri de razboi, chiar daca si-ar consuma toate averile lor. Consensul asupra acestui deziderat intareste punctul nostru de vedere si noi cautam sa izbandim doar prin Allah.” Conform lui al-Manar, expresia ‘a da din avere, in pofida iubirii pentru ea’ [al-baqara : 177] inseamna ca o persoana poate sa-si ofere averea de dragul Lui Allah sau doar de dragul de a o da.

Imamul Muhammed ‘Abduh a comentat : “A da din avere in exces pentru zakat este considerat un semn al pietatii (birr), considerat ca si zakat­-ul de baza.”

In clipa cand necesitatile o impun, in afara de zakat este oferita sadaqa. Aceasta se poate intampla atat inainte de implinirea anului (hawl), cat si dupa achitarea zakat-ului. Contributia [benevola] nu porneste de la o anumita baza de impunere (nisab), ci de la capacitatea financiara. Prin urmare, daca o persoana are [chiar si numai] o felie de paine si intalneste pe cineva care o duce si mai greu, ar trebui sa i-o ofere. Cel care o duce si mai greu, avand tot dreptul de a primi ceva nu este, insa, doar acesta, ci si urmatoarele categorii, poruncite de Allah Preainaltul ca avand drept lasadaqa :

Rudele (dhawi al-Qurba) : Rudele sunt considerate categoria cea mai indreptatita sa primeasca fructul milosteniei (sadaqa), datorita legaturilor de sange. Atunci cand cineva se afla stramtorat si are unele rude bogate, dupa cum este de asteptat, se uita sa le obtina ajutorul, ei fiind din acelasi neam. De asemenea, este firesc la o persoana sa simta mai multa compasiune si durere pentru rudele sale greu-incercate, aflate in nevoi, decat fata de straini. El se simte rusinat de starea in care au ajuns si miscat de onoarea lor. Din aceasta cauza, orice om instarit care nu isi mai sprijina ruda sa, in tot acest timp preferand sa duca o viata luxoasa, este lipsit de sentimentele firesti sau de credinta, indepartandu-se de starea de evlavie. Pe de alta parte, acela care isi intretine cum trebuie legaturile de rudenie, punand la dispozitia rudelor ajutorul sau, contribuie la bunastarea acestora.    

Orfanii (wal-yatama) : In cazul orfanilor ai caror tutori au decedat, sprijinul material si cresterea lor depind de musulmanii mai instariti astfel incat ei sa nu devina o povara nici pentru ei insisi si nici pentru ceilalti.

Nevoiasii (wal-masakin) : Deoarece ei sunt incapabili sa castige suficient cat sa se intretina singuri, multumindu-se insa cu putinul pe care il agonisesc si necersind, este nevoie ca oamenii bogati sa-i ajute.

Calatorii (wab nisabil) : In cazul drumetului, deoarece acesta este departe de familia si rudele sale, se impune, de asemenea, tratarea sa cu amabilitate. Astfel, intelegerea si ajutorarea sa in calatorie, in limitele islamice, incurajarea, constituie tot atatea virtuti.

Cersetorii (was-sa’ilin) : In situatia cersetorilor care sunt obligati sa ceara ajutorul oamenilor, ei se cuvine sa fie ajutati. In mod asemanator, cineva poate sa solicite ajutorul cu scopul de a satisface nevoile unei alte persoane. Cu toate acestea, legislatia islamica (shari’a) nu sustine cersetoria decat in anumite situatii specifice. Si chiar atunci, cel care cerseste nu trebuie sa depaseasca limitele.

Sclavii (wa fi ar-riqab) : Usurarea sclavilor presupune cumpararea acestora si eliberarea, ajutorarea celor care au datorii (al-mukatabun) sa si le achite, precum si a celor care sunt luati prizonieri sa-si obtina eliberarea. Incurajandu-i pe oameni sa-si cheltuie din averile lor pentru sclavi, legislatia islamica (shari’a) doreste sa-i recastige pe cei din urma. Cu toate acestea, eliberarea sclavilor, in termeni de prioritate este plasata la finalul listei, dupa orfani, nevoiasi, calatori si cersetori, motivul fiind acela ca in cazul primilor discutam de nevoi care pot sa le sustina insasi viata (care are o importanta mai mare), in timp ce pentru ultimii subiectul este libertatea (mai putin valoroasa decat viata).

Legitimitatea oferirii sadaqa nu are limitele de timp sau nisab cerute de zakat. Suma destinata a fi cheltuita nu este un anumit procent, ea fiind lasata la latitudinea celui care ofera. Ajutorarea unei fiinte umane aflate in nevoi, in fata suferintelor, este o obligatie care cade in sarcina oricui poate sa faca acest lucru, mai mult decat atat, ea fiind lasata la aprecierea individuala.

Oamenii, insa, nu dau importanta multor drepturi publice instituite de Coran, acestea avand insa rolul de a statornici o viata sociala respectabila si dreapta. Oamenii cheltuie putin pentru cei saraci si chiar si mai putin pentru cersetori, in zilele noastre aceste categorii fiind considerate ca fiind cele care merita cel mai putin. Si cauza acestei atitudini este legata de faptul ca cersetorii si-au facut din conditia lor o profesie (hirfah), in ciuda faptului ca multi dintre ei sunt instariti.

Ibn Hazm a spus : “S-a impus bogatilor fiecarei tari sa-si ajute saracii, seful de stat avand autoritatea de a-i obliga in acest sens. Acest lucru se intampla atunci cand zakat­-ul sau agoniseala celorlalti musulmani nu sunt suficiente astfel incat sa satisfaca trebuintele celor nevoiasi. In aceasta situatia, cei avuti pot sa le furnizeze hrana si imbracamintea care sa-i protejeze de trecatorii [rau intentionati].” Dovada acestui lucru consta in cuvintele lui Allah Preainaltul : “Si da celui care ti-e ruda ceea ce i se cuvine, ca si sarmanului si calatorului de pe drum [aflat la nevoie]…” [al-‘isra’ : 26] De asemenea, Allah Preainaltul ne spune : “Purtati-va bine cu parintii, cu rudele, cu orfanii, cu sarmanii, cu veinul apropiat si cu vecinul strain, cu tovarasul de alaturi, cu calatorul de pe drum si cu cei stapaniti de mainile voastre drepte …” [an-nisa’ : 36] Generozitatea reclama sprijinul fata de categoriile de mai sus, fiind interzisa prejudicierea lor. In legatura cu vina din Viata de Apoi, Coranul ne spune ca oamenii se vor intreba unii pe ceilalti : “Ce v-a adus pe voi in focul Iadului ?” Si ei vor raspunde : “Noi nu am fost dintre aceia care au implinit Rugaciunea / Si noi nu l-am hranit pe cel sarman.” [al-muddathir : 42-44] Astfel, Allah Preainaltul asociaza hranirea celor nevoiasi cu efectuarea rugaciunilor. Conform urmatorului hadis, relatat de catre surse autentice, Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui !) a spus : “Aceluia care nu are mila de oameni, Allah nu-i va arata mila.” Cel asupra caruia Allah Preainaltul si-a revarsat milostenia Sa si care, in ciuda acestui lucru, nu-si ajuta fratele musulman infometat, fara de haine si care duce o viata nefericita, acest om se lipseste de indurarea lui Allah.

‘Uthman an-Nahdi a relatat ca ‘Abdurrahman ibn Abi Bakr as-Siddiq i-a adus la cunostinta ca unul dintre companioni, pe numele sau as-Saffah era sarac si ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus : “Acela care are suficienta mancare pentru doi, sa-l invite si pe al treilea, iar cel care are hrana pentru patru, sa-l invite pe cel de-al cincilea sau al saselea.”

S-a relatat de la Ibn ‘Umar ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus : “Musulmanul este fratele celuilalt [musulman], fata de care nu trebuie nici sa fie incorect si nici sa-l tradeze.” Astfel, intrun fel, oricine lasa un musulman nevoias [sa traiasca] fara hrana sau imbracaminte, in ciuda faptului ca este capabil sa-l hraneasca si sa-l imbrace, poate fi considerat ca l-a tradat. S-a relatat de la Abu Sa’id al-Khudri ca Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus : “Cel ale carui provizii ii exced necesitatile, sa-l ajute pe cel care nu se afla in aceeasi situatie, iar cel a carui hrana ii este peste trebuinta, sa o imparta cu acela care nu are.” Abu Sa’id al-Khudri a notat : “Apoi a mentionat atat de multe [feluri] de averi, incat am crezut ca niciunul dintre noi nu are dreptul sa detina ceva in surplus.” Acesta este consensul companionilor, asa cum a fost relatat de catre Abu Sa’id al-Khudri. Referitor la aceasta atitudine, s-a relatat sub autoritatea lui Abu Musa al-Ash’ari ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus : “Hraniti-l pe cel infometat, vizitati-l pe cel bolnav si rascumparati-l pe prizonier.”

Referitor la acest subiect exista multe versete in Coran si numeroase hadisuri. ‘Umar a spus : “Daca as mai fi trait inca o data, as fi luat surplusul de la bogati si l-as fi dat imigrantilor (muhajirun) sarmani.” Acesta este considerat a fi relatarea cea mai autentica.

‘Ali a spus : “Allah Preainaltul a impus o sarcina asupra averilor bogatului, in legatura cu nevoile celui sarac. Astfel, daca daca saracul sta infometat sau dezbracat sau se zbate [in neputinta] din cauza neglijentei celui bogat, atunci Allah il va tine raspunzator [pe cel bogat] in Ziua Judecatii si il va pedepsi.”

S-a relatat ca Ibn ‘Umar a spus : “In afara de zakat [mai] exista o obligatie impusa averii tale.” S-a relatat de la ‘Aishah (Mama drept-credinciosilor), al-Hasan ibn ‘Ali, Ibn ‘Umar ca toti au raspuns celor care i-au intrebat : “Daca vi se solicita sa ajutati in situatia banilor platiti drept compensatie pentru crima facuta, datoriilor impovaratoare sau a saraciei lucie, atunci [sa stiti ca] este obligatoriu sa o faceti.”    

S-a relatat cu acuratete de catre Abu ‘Ubaidah ibn al-Jarrah si de alti 300 de companioni ca [odata], atunci cand rezervele lor au scazut dramatic, Abu ‘Ubaidah le-a poruncit sa adune tot ce a mai ramas si sa le puna in doua colete, dupa care le-a distribuit fiecaruia in mod egal. Dupa aceea i-a apostrofat : “Nu este permis unui musulman greu-incercat sa manance carnea unui animal mort sau porc, cand poate sa beneficieze din surplusul unui alt musulman sau al unui dhimmi (n.t., crestin sau musulman aflat sub protectia statului islamic).Este obligatoriu pentru cel care are mancare sa-l hraneasca pe cel infometat.” Acesta este consensul companionilor si nu exista nicio o opinie contrara fata de el. S-a relatat cu acuratete de la ash-Shu’bi, Mujahid, Tawus si altii ca : “In afara de zakat mai exista si o alta sarcina asupra averii.” Si daca astfel stau lucrurile, atunci persoana greu-incercata nu mai este nevoita sa consume carnea animalelor moarte sau a porcului. Ea are dreptul sa lupte [pentru acest drept] si, daca este ucisa, atunci revansa crimei (qawad) ii va fi pusa in sarcina celui care a ucis. Iar daca proprietarul averii este ucis, atunci el va atrage blestemul lui Allah deoarece a oprit un drept (haqq), fiind categorisit ca fiind dintre cei necinstiti.

Allah Preainaltul spune : “Daca una dintre ele [cete de dreptcredinciosi] este nedreapta cu cealalta, atunci luptati impotriva celei care este nedreapta pana ce ea se intoarce la porunca lui Allah.” Astfel, cel care opreste un drept este opresorul fratelui sau, posesorul acestui drept. Plecand de la aceasta, Abu Bakr as-Siddiq s-a luptat cu cei care au refuzat sa isi plateasca zakat-ul.

Din cele de mai sus, se poate vedea nivelul compasiunii si milei pe care Islamul o poarta celor defavorizati. De fapt, Islamul se situeaza deasupra celorlalte credinte sau sisteme. Acestea se aseamana unor lumanari slabe a caror lumina devine invizibila in clipa cand este asezata alaturi de cea puternica si ferma a Islamului.

[Articol preluat dupa islamRomania.ro]



[1] O sa’ echivaleaza cu aproximativ trei kilograme.

[2] O mudd echivaleaza cu 2/3 de kilogram.